A spus avva Nistheróos: călugărul se cade să facă socoteala dimineaţa şi seara: „ce am făcut din cele pe care le vrea Dumnezeu şi ce n-am făcut din cele ce nu le voieşte”, şi aşa să-şi judece toată viaţa. Aşa a trăit avva Arsenie. Străduieşte-te să stai înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi fără de păcat. Roagă-te lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi de faţă, căci într-adevăr este de faţă. Nu-ţi da ţie însuţi rânduieli, nu judeca pe nimeni. E nepotrivit monahului să jure şi să-şi calce jurământul, să mintă, să blesteme, să înjure şi să râdă. Cel care este lăudat sau cinstit peste cât se cuvine e vătămat mult.

< Trimite >

A spus avva Macarie: dacă ţi se face dispreţul ca lauda şi sărăcia ca averea, şi lipsa ca belşugul, nu vei muri. Că e cu neputinţă ca cel care crede bine şi care lucrează cu evlavie să cadă în necurăţia patimilor şi în rătăcirea demonilor.

< Trimite >

A venit un frate la avva Macarie egipteanul, şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.
– Mergi la mormânt şi înjură morţii!
Şi fratele merse, înjurând şi dând cu pietre după ei. Apoi veni de-i spuse bătrânului, care îi zise:
– Şi nu ţi-au zis nimica?
– Nu.
– Atunci mergi şi mâine şi laudă-i.
Fratele merse, lăudându-i aşa:
– Apostolilor, sfinţilor, drepţilor!
Apoi veni la bătrân şi-i zise:
– I-am lăudat.
– Nu ţi-au răspuns nimica?
– Nu.
– Vezi câte le-ai zis şi nu ţi-au răspuns nimica, şi cât i-ai lăudat şi nu ţi-au spus nimic. Aşa şi tu, dacă vrei să te mântuieşti, fă-te mort; nu ţine seama nici de nedreptatea, nici de slava oamenilor, ca morţii, şi vei putea să fii mântuit.

< Trimite >

A mai zis: cel lăudat trebuie să gândească la păcatele sale şi să cugete că nu e vrednic de cele spuse.

< Trimite >

Duhul lui clocotea (Romani 12, 11). A venit cineva la el, lăudându-i lucrul, că împletea funie, dar el tăcea. Atunci celălalt iar a pornit cuvânt, dar el tăcea. În al treilea rând, îi spuse celui venit: de când ai intrat aici, l-ai luat pe Dumnezeu de la mine.

< Trimite >