Se povestea despre avva Macarie cel mare că plimbându-se în pustie a găsit pe jos o ţeastă de mort aruncată; şi urnind-o cu toiagul de curmal, i-a spus:
Tu cine eşti?
Am fost arhiereu al grecilor păgâni care locuiau aici: iar tu eşti avva Macarie purtătorul de duh sfânt. Oricând ţi se face milă de cei din chinuri, ei se mai alină.
Ce fel de alinare şi ce fel de chin?
Cât de departe e cerul de pământ, atâta este focul sub picioarele noastre şi deasupra capului; stând noi în mijlocul focului, nu ne putem vedea faţă în faţă, ci faţa fiecăruia e lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, fiecare vede dintr-o parte faţa celuilalt. Iar bătrânul răspunse plângând:
Vai de ziua când s-a născut omul, dacă asta e alinarea chinului. Şi adăugă: mai e şi altă caznă mai rea decât aceasta?
E altă pedeapsă mai mare sub noi.
Şi cine o îndură?
Noi care nu L-am văzut pe Dumnezeu, avem măcar parte de puţină milă; cei care L-au văzut şi s-au lepădat de El şi n-au făcut voia Lui, aceia sunt cei de sub noi. Iar bătrânul luând ţeasta a îngropat-o văzându-şi de drum.
Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean