— este un obiect liturgic, o cutie de metal preţios, în forma unei bisericuţe (de obicei o copie miniaturală a bisericii respective) şi stă totdeauna pe Sf. Masă; în chivot se păstrează Sf. Împărtăşanie pentru bolnavi, precum şi Sf. Agneţ pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, de la sfinţirea până la folosirea lui. Despre
chivot se pomeneşte încă din sec. III, în scrierile Sfântului Ciprian. În locul
chivotului, se mai foloseşte, cu acelaşi scop, o cutiuţă în formă de porumbel, suspendată de bolta baldachinului de deasupra Sf. Mese, cutiuţă numită chiar
porumbel (vezi
baldachin ).
Chivotul aminteşte de vasul (năstrapa de aur) cu mană, care se păstra în chivotul sau Sicriul Legii, din templul Vechiului Testament. În muzeele publice şi mănăstireşti se păstrează vechi
chivote care sunt adevărate bijuterii de artă.
