(1858-1931)

— profesor la facultatea de Teologie din Bucureşti, episcop la Râmnic — Noul Severin şi apoi mitropolit, în 1909-1911, după care se retrage la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, unde se dedică studiului şi scrisului până la sfârşitul vieţii. Îmbogăţeşte ştiinţa teologică din ţara noastră prin traducerea în limba română a valoroasei lucrări a profesorului Eusebiu Popovici de la Cernăuţi, Istoria bisericească universală şi statistică bisericească (lb. germană); scriind numeroase studii de morală şi de istorie a Bisericii pentru uzul studenţilor.