— este denumirea unui tip de reprezentare iconografică a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, stând cu faţa spre cel care priveşte icoana; Iisus susţinut pe braţul stâng al Maicii Domnului este reprezentat cu nimbul crucifer, ţinând un glob înfăşurat şi binecuvântând. Fecioara arată (îndrumă) spre Iisus cu mâna dreaptă. Originalul acestei icoane se spune că a fost pictat de Sf. Evanghelist Luca, în timpul vieţii Maicii Domnului, care a acceptat zugrăvirea ei şi a binecuvântat icoana. Sf. Ev. Luca a trimis-o la Antiohia unui anume Teofil (Luca 1,3), după moartea căruia icoana a fost adusă la Ierusalim şi de aici la Constantinopol, şi s-ar fi păstrat în mănăstirea Hodegan. După tradiţie, se crede că în sec. IV icoana a fost dusă la Roma, iar în sec. VI, papa Grigore cel Mare, Dialogul, a aşezat-o în biserica Sf. Petru. Copii transmise după această icoană se crede că sunt păstrate până azi (de tipul Hodighitria). La sfârşitul „Acatistului Născătoarei de Dumnezeu“, în rugăciunea „Pe Tine Te mărim“ este troparul „Mută fie gura păgânilor care nu se închină icoanei tale celei zugrăvite de Sf. Apostol Luca, ceea ce se cheamă «Povăţuitoarea»“. Tot lui Luca i se atribuie şi tipul de icoană a Maicii Domnului „Glicofiluza“ (Dulce-Iubitoarea) (vezi şi
icoane mariale ). Icoane tip Hodighitria la noi în ţară sunt la mănăstirile Bistriţa-Vâlcea, Govora, Humor (sec. XV-XVI).
