Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Ioan evanghelistul Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Ioan evanghelistul

Sfântul

— este autorul Evangheliei care-i poartă numele şi al cărţii profetice Apocalipsa, ultima carte din Noul Testament; este şi autorul a trei Epistole (cuprinse în Noul Testament). Originar din Betsaida, oraş în Galileea (nordul Palestinei). La început este ucenic al Sf. Ioan Botezătorul, care-l trimite împreună cu Andrei la Iisus, şi cei doi vor fi astfel cei dintâi ucenici, care-L vor urma pe Mântuitorul (Ioan 1, 35; Matei 10, 3; Marcu 3,17). Iubit de Iisus pentru neprihănirea vieţii sale, Ioan a luat parte la evenimente importante din viaţa şi activitatea Domnului, ca: Schimbarea la faţă de pe Tabor; învierea fiicei lui Iair; Cina cea de Taină, când îşi odihneşte capul pe pieptul lui Iisus; în grădina Ghetsimani; pe muntele Golgota, unde Iisus e răstignit şi-i încredinţează lui Ioan pe Maica Domnului. Ioan e primul care crede în învierea lui Iisus şi-L recunoaşte, când acesta se arată apostolilor pe malul lacului Ghenizaret (Ioan 21, 7). După înălţarea Domnului la cer, Ioan, împreună cu Petru, predică în Samaria. Pe la anul 42, în timpul prigoanei lui Irod, se retrage la Efes, împreună cu Maica Domnului şi în 49-50 participă la Sinodul Apostolic din Ierusalim. Stabilit la Efes, desfăşoară o activitate intensă de propovăduire a Evangheliei, pentru care este prigonit. În vremea împăratului roman Domiţian, este surghiunit în insula Patmos, unde are vedeniile pe care le va descrie în Apocalipsa. Scapă de cazne şi de moarte, în chip miraculos, şi, după moartea lui Domiţian, va reveni la Efes. Ioan întemeiază, organizează şi conduce bisericile din Asia Mică. Acestora le trimite primele două Epistole, iar a 3-a, unui credincios, Gaiu, îndemnând la păstrarea credinţei adevărate. La Efes şi-a scris Evanghelia, la adânci bătrâneţe (între anii 92-100). Sf. Policarp, contemporan cu el şi ucenic, a lăsat mărturii despre Sf. Ev. Ioan, pe care le cunoaştem de la Sf. Ieronim şi Irineu (sec. II d.Hr.). Scopul fundamental al Evangheliei lui Ioan este a mărturisi dumnezeirea lui Hristos (Ioan 20, 31). Spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, Ioan nu insistă asupra naşterii trupeşti a lui Iisus, ci numai asupra celei din vecie: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul...“ (Ioan 1,1). Din viaţa şi cuvântările lui, Ioan alege pe cele ce privesc dumnezeirea Sa (2, 11; 5, 18 ş.u.). Simbolul Sf. Ioan este Vulturul, spre a arăta înălţimea Evangheliei sale. Porunca de bază a învăţăturii lui Iisus, şi care se desprinde pregnant din tot ce a scris Ioan, este dragostea de aproapele. Fiind foarte bătrân, nu mai vorbea la adunări, dar spunea numai aceasta: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii“. Întrebându-l ucenicii şi fraţii de ce repetă mereu numai aceasta, el le-a răspuns: „Pentru că porunca lui Dumnezeu este, şi de se va împlini numai aceasta, ajunge!“


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact