— este una dintre cele şapte sărbători mici închinate Maicii Domnului. Sinaxarul ne arată geneza acestei sărbători care se prăznuieşte în ziua de Vineri din Săptămâna Luminată (prima săptămână după Duminica învierii Domnului). Se spune că Leon I Tracul, numit şi Machelie, până nu era încă împărat al Bizanţului se afla într-una din zile în preajma unei păduri. Aici întâlni un orb care rătăcea încoace şi încolo căutând un izvor să-şi potolească setea. Făcându-i-se milă de el, Leon l-a luat de mână şi au pornit împreună să caute apă. Iată ce ne spune Sinaxarul despre minunea ce s-a petrecut acolo: „Leon, ce se numeşte Machelie, şi era umil şi smerit, pentru al său bun nărav şi milostivire ce avea, mai înainte de a se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, au aflat pre un orb, rătăcind. Şi luându-l pre el de mână îl povăţuia, şi ajungând ei amândoi acolo aproape, unde era izvorul acesta, i s-au făcut sete orbului, şi să ruga lui Leon ca să-i stingă acea sete cu apă. Carele mergând înlăuntrul pădurii aceea, carea era plină de copaci deşi şi de alte saduri (plante) de multe feliuri, căuta apă şi neaflând apă s-au întors înapoi întristaţi. Şi întorcându-se au auzit glas de sus zicând: „Nu trebuia, Leoane, să te afli ostenit, că apa este aproape“. Întorcându-se iarăşi să caute, şi ostenindu-se mult, şi neaflând, iarăşi s-au făcut glas ca şi întâi şi i-au zis lui: „împărate, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese că vei afla un lac, şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată ce vei cunoaşte cine sunt Eu, că de multă vreme lăcuiesc în locul acesta“. Deci Leon au făcut precum i-au poruncit lui glasul acela, şi a văzut orbul. Şi după proorocirea Maicii Domnului, peste puţină vreme a stătut Leon, împărat. Şi au zidit acolo, la acel izvor, el, întâia biserică, cu cheltuiala sa, precum să vede astăzi (în anul 454 d.Hr.). Şi... se făceau prea multe minuni în toate zilele întru acea biserică. Şi, după mulţi ani, Justinian cel Mare, împăratul grecesc (bizantin), căzând în boală... şi pătimind rău de acea boală, au dobândit acolo tămăduirea sa, şi vrând să dea răsplătire Maicii Cuvântului, iarăşi au zidit acea biserică dintâi şi o au făcut mai mare şi mai împodobită, carea, după ce se sfărâmase de multe cutremure, mai pre urmă împăratul Vasile Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, împreună o au zidit şi o au dres. Pe vremea lor această fântână şi mai multe minuni făcea: că bubele cele umflate... şi oftica şi alte boale nenumărate au vindecat... şi stârpiciuni au dezlegat darul izvorului aceluia. Şi împăratul Constantin Porfirogenetul s-au născut din împărăteasa Zoe. Şi-au înviat şi pre un mort izvorul acela, carele era din Tesalia; că mergând acela la acel izvor au murit pre cale, şi când era să moară şi vrea să-i iasă sufletul, s-au rugat corăbierilor să-l ducă pre el acolo, la biserica izvorului şi să toarne trei picături de apă, dintru cel izvor de acolo peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape, şi au făcut aşa, şi după ce au turnat apa, au înviat mortul. Şi după mulţi ani, când era să cază acea biserică mare, s-au arătat Născătoarea de Dumnezeu şi au ţinut-o până ce s-au strecurat norodul, de au ieşit afară. Diavoli de multe feluri apa aceea i-a izgonit de acolo. Şi pre mulţi legaţi din temniţi i-au dezlegat; şi pre împăratul Leon cel înţelept de piatră l-au vindecat... şi lui Ioan, Patriarhul Ierusalimului, i-au vinde cat auzul, ce i se stricase... În Haldeea, pre monahul Peperin şi pre ucenicul lui i-au vindecat Maica lui Dumnezeu, prin chemare; aşişderea şi pre monahul Matei şi pre Maleti, care erau pârâţi la împăratul. Şi pre un Patrichie şi pre un Spatariu mare, şi pre mulţi alţi nenumăraţi cine-i va putea spune“ (Penticostar, 1841, p. 31-36). În Vinerea din Săptămâna luminată, numită Vinerea Izvorului Tămăduirii, se săvârşeşte în toate bisericile Sf. Liturghie, apoi se face sfinţirea apei mici, în biserici sau la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi botezarea generală a caselor credincioşilor cu această apă sfinţită.