— al doilea strămoş al omenirii după Adam, deoarece, în afară de Noe şi familia sa, toată omenirea a pierit în potopul trimis de Dumnezeu ca pedeapsă pentru păcatele ce se înmulţiseră peste măsură. Urmaşii celor dintâi oameni au uitat de făgăduinţa făcută de Dumnezeu când a izgonit din rai pe Adam şi Eva, scufundându-se tot mai mult în păcate şi fărădelegi, din care cauză, spre a spăla pământul de atâta decădere morală, Dumnezeu a hotărât să trimită un potop care să-i piardă pe toţi aceşti păcătoşi. Un singur om drept şi cu frică de Dumnezeu mai rămăsese în tot pământul şi Dumnezeu s-a. hotărât să-i lase viaţa ca să nu dispară cu totul neamul omenesc. Acest om, pe nume Noe, a primit poruncă să facă o corabie mare şi încăpătoare, în care să-şi ia familia şi câte două perechi din toate vieţuitoarele pământului, domestice şi sălbatice. Când totul a fost gata, ploaia a început să cadă pe pământ şi n-a încetat 40 de zile şi 40 de nopţi, acoperind tot pământul şi munţii cei mai înalţi, înecând tot ce avea viaţă pe pământ. Când potopul a încetat şi după ce s-au retras apele, Noe a ieşit din corabie şi a mulţumit lui Dumnezeu, înălţând un altar de jertfă. Din urmaşii lui Noe s-au înmulţit oamenii pe pământ. Despre Noe şi potop ne vorbeşte Sf. Scriptură în Vechiul Testament, în Cartea Facerii, cap. 6-10. Semnul legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu Noe că nu va mai trimite potop pe pământ a fost curcubeul.