Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Samaria Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Samaria

— se numea ţinutul din nordul Palestinei, aşezat între Galileea şi Iudeea. După moartea lui Solomon, regatul Israel se împarte în două: regatul de nord revine lui Ieroboam (932-911 î.Hr.) cu capitala în oraşul Tirţa (vechi oraş cananeean). Unul din urmaşii lui Ieroboam, şi anume Omri (884-874 î.Hr.), fost comandant al armatei israeliene, după ce înăbuşă o răscoală condusă de Zimri, ajunge rege. El construieşte oraşul Samaria (lb. ebr. = „turn de veghe“), unde mută capitala regatului. În sec. VIII (721 î.Hr.), regele Asiriei Salmanasar ocupă Regatul de nord şi distruge Samaria, iar pe locuitorii ei îi duce în robie. El populează regatul cu sclavi străini, păgâni, iar aceştia se vor amesteca cu puţinii israeliţi rămaşi în ţară (II Regi 17, 24). Din acest amestec se trag samarinenii (locuitorii Samariei). Deşi erau acum aproape păgâni, ei mai păstrau ceva din Legea mozaică în practicile lor religioase, reţinând din Vechiul Testament numai Pentateuhul. Ei nu uitaseră că se trăgeau din seminţia lui Iacov (din doi dintre fiii acestuia: Manase şi Efraim) şi se mândreau cu originea lor. Când s-au întors evreii din robia babiloniană (sec. IV) nu i-au mai recunoscut pe samarineni că fac parte din neamul ales. Samarinenii şi-au construit un templu pe muntele Garizim, socotindu-l mai frumos decât cel din Ierusalim. Aici, pe Garizim, ei au continuat să se închine chiar şi când templul a fost distrus de Ioan Hircan Macabeul (107 î.Hr.). Între samarineni şi evrei există o ură reciprocă, evreii dispreţuindu-i pe samarineni ca pe nişte păgâni, iar samarinenii hărţuindu-i pe evrei. Fiindcă Samaria se află la nord, între Galileea şi Iudeea (Regatul de sud), era o adevărată primejdie pentru evreii din Galileea să treacă prin Samaria, când se duceau să se închine la templul din Ierusalim (în Iudeea), şi de aceea ocoleau Samaria, trecând pe la răsărit de Iordan. Mântuitorul a înfierat aceste relaţii şi-i considera pe samarineni tot atât de vrednici de mântuire ca şi pe evrei şi pe oricare om. Parabola samarineanului milostiv şi convorbirea Iui Iisus cu femeia samarineancă, de la fântâna lui Iacov sunt exemple ce reflectă atitudinea lui Iisus faţă de samarineni. Din acest neam au mai rămas puţini până azi, în localitatea Naplus (vechiul oraş Sichem).

Vezi şi Sichem


Site-ul Sfaturi Ortodoxe
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact