(lat. Paulus = mic)

— numit şi Apostolul Neamurilor (pentru susţinuta sa activitate misionară, de încreştinare a păgânilor greci şi romani), deşi n-a făcut parte din numărul celor doisprezece Apostoli care L-au urmat pe Iisus, deoarece Pavel s-a convertit la creştinism după moartea Mântuitorului. În cartea Faptele Apostolilor (din Noul Testament) aflăm despre viaţa şi activitatea sa. Important este faptul că, iudeu de origine, pe cât de zelos era în apărarea iudaismului, ca fariseu învăţat şi cărturar, va deveni şi mai înflăcărat propovăduitor al creştinismului după minunata sa convertire de pe drumul Damascului. Mergând să distrugă comunitatea creştină din acest oraş, el are o revelaţie şi rămâne orb, fiind învăluit de o lumină strălucitoare, din care aude un glas mustrător: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?“ (Saul era numele său dinainte de convertirea la creştinism). Înspăimântat, el întreabă: „Cine eşti, Doamne?“ Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti“. Şi Saul întreabă: „Doamne, ce voieşti să fac?“ (Fapte 9,4-6). Această trecere bruscă la ascultare este preludiul convertirii lui. La porunca lui Iisus el merge în cetate, unde rămâne la o casă şi „trei zile... n-a mâncat, nici n-a băut“. Aici îl caută Anania, creştin din Damasc, căruia, într-o vedenie, i se arată Saul, şi Domnul îi porunceşte lui Anania să-l găsească pe Saul, să-i redea vederea şi să-l boteze, în numele lui Hristos. Cuvintele Mântuitorului către Anania constituie indirect chemarea lui Pavel la apostolat (Pavel este numele pe care Saul îl primeşte la botez), aşa cum au fost chemaţi şi cei 12 Apostoli, care L-au urmat pe Iisus în viaţă şi au fost martorii, faptelor şi minunilor Sale. Iisus i-a zis lui Anania: „Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt“ (Fapte 9, 15-17) — Anania era episcop şi avea darul de a sfinţi, pe care şi el îl primise de la Apostoli. Chemarea lui Pavel fusese deci hotărâtă de Domnul. Pavel n-a venit ca oricare convertit, ci el trebuia să aibă un rol deosebit, ca un Apostol al Domnului. Această vrednicie de Apostol va fi întru totul justificată de întreaga activitate pe care Pavel o va desfăşura, propovăduindu-L pe Hristos „la toate neamurile“. Pavel şi-a dăruit întreaga viaţă apostolatului la care Iisus însuşi l-a chemat, aşa cum şi mărturiseşte într-una din epistolele sale: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine“ (Galateni 2,20). În lungile sale călătorii (dintre care trei sunt cele mai importante) în Imperiul Roman, el străbate Asia Mică, Grecia, Macedonia şi ajunge la Roma, unde, după a treia mare călătorie, el va fi judecat şi condamnat la moarte, căci venind împărat Nero, acesta interzice propovăduirea creştinismului; Pavel este martirizat prin tăierea capului, în anul 67 şi înmormântat la Roma, unde o frescă extramuros din biserica San Paulo înfăţişează, într-o firidă, scena tăierii capului Sfântului Pavel, „Apostolul neamurilor“. Predicile însufleţite ţinute de Pavel în bisericile comunităţilor creştine pe care le-a vizitat în călătoriile sale misionare nu ni s-au păstrat, căci, din nefericire, probabil în acea vreme nu era obiceiul ca cineva să le consemneze, dar despre frumuseţea şi flacăra sfântă de care erau străbătute ne dau o idee cele 14 Epistole duhovniceşti ce s-au mai păstrat. Acestea au fost trimise de el din diferite locuri în care se afla, către comunităţile creştine prin care trecuse, unele întemeiate chiar de el şi cu care Pavel obişnuia să păstreze legătura pe cale epistolară, neîncetând astfel să le vorbească despre învăţătura Evangheliei şi despre îndatoririle lor de creştini. Aceste Epistole, împreună cu ale celorlalţi Sfinţi Apostoli, sunt cuprinse în Sfânta Scriptură, în Noul Testament. Biserica creştină sărbătoreşte ziua Sf. Apostol Pavel la 29 iunie, împreună cu pomenirea Sf. Apostol Petru, care, ca şi el, a fost martirizat la Roma, în acelaşi an (67 d.Hr.).