Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » Upanişade, Upanişad Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

Upanişade, Upanişad

(„învăţătură secretă“)
— capitole din Brahmane, cuprinzând comentarii şi meditaţii asupra Vedelor, privitoare la marile probleme ale teologiei şi filozofiei: originea lumii, fiinţa şi atributele zeilor, natura sufletului omenesc, raportul lui cu sufletul divin şi materia etc. Se remarcă, în aceste comentarii, o mare libertate de gândire, care merge până la ateism. Într-unul din imne, privitor la originea lumii, în care se reflectă întreaga concepţie cosmogonică de mai târziu a indienilor, se pune întrebarea ce nume să se dea haosului primar din care a ieşit lumea, haos ce nu poate fi numit nici fiinţă, nici nefiinţă, nici cer, nici moarte; s-ar putea numi apă, mare sau prăpastie. Şi fiinţa din ce s-a născut? Din nefiinţă, prin puterea căldurii înţelese, nu ca materie, ci ca spirit, căldura spirituală, care este iubirea. Iubirea leagă fiinţa de nefiinţă şi stă la baza lumii conştiente. Ea este „prima sămânţă a inteligenţei“ (aceste idei au influenţat probabil pe Eminescu, în Scrisoarea I). În Upanişade şi Brahmane sunt multe versiuni cosmogonice, în care predomină ideea că lumea este o emanaţie a substanţei divine a lui Brahma, prin Brahma înţelegându-se nu un zeu, ci principiul unic care este în fond rugăciunea sacrificială ridicată la rangul de principiu universal şi putere creatoare a universului. În Upanişade, literatură mai târzie (datând din mileniul I î.Hr.), creată, se crede, în cea mai mare parte de casta războinicilor şi a regilor, ideea de Brahma este înlocuită cu ideea de Atman. Atman („suflet“, „suflare“) se referă la sufletul omenesc ca organism material de natură fină, eterică, ca dublu al corpului omenesc şi are rol unificator în coordonarea tuturor simţurilor (prana). Acest Atman e o forţă vitală, care există nu mai în om, ci în toate fiinţele şi lucrurile, în tot universul. Există un Atman universal, un suflet al lumii, din care emană sufletul omului ca o scânteie dintr-un foc. Atman nu poate fi cunoscut în esenţa sa decât printr-o concentrare spirituală orânduită prin legi fixe. Spre a ajunge la această concentrare, la această meditaţie, există un ansamblu de practici, cunoscute sub numele de Yoga (pe care le recomandă brahmanismul).


Site-ul - Sfinţii Închisorilor
„Să ne cunoaştem trecutul!“
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact