(ἁγία — aghia; lat. lancea, gladi-olus = suliţă, lance)

— este un obiect liturgic, folosit la tăierea prescurilor pentru pregătirea Darurilor (Sf. Agneţ şi miridele). Este un mic cuţit de metal în formă de lance, cu tăişul ca un triunghi, iar mânerul se termină cu o cruce (CCCCCCCCCCC ). În epoca de formare a cultului creştin se folosea „frângerea pâinii“ la ritualul euharistie — după practica Mântuitorului care, la Cina cea de Taină, a luat pâinea şi a frânt-o. Dezvoltarea ritualului Proscomidiei în ritul bizantin a necesitat folosirea copiei în cult pentru scoaterea Sf. Agneţ şi apoi a miridelor, pentru pomenirea sfinţilor şi a credincioşilor vii şi morţi. Se menţionează prima dată folosirea copiei de către patriarhul Gherman al Constantinopolului, în sec. VIII. Acesta şi alţi tâlcuitori liturghici arată şi simbolismul copiei: „în loc de suliţa (lancea) cu care a fost împuns Hristos pe cruce, este şi copia“. Copia se întrebuinţează numai în ritul liturgic bizantin.