— coordonarea vieţii bisericeşti cu normele canoanelor stabilite de Sfintele Sinoade. La baza tuturor canoanelor Bisericii stau cele 85 de canoane apostolice. Canoanele au rolul de a păstra disciplina în Biserică, adică de a respecta dreapta învăţătură pe plan dogmatic, moral, liturgic, ce trebuie să facă credinciosul când participă la Sf. Liturghie, când se îngenunchiază, când nu; când se posteşte şi când nu, şi după posibilităţi de vârstă. Biserica a căutat să fie o concordanţă între canoanele ei şi legislaţia civilă. Armonizarea legilor statului cu canoanele bisericeşti pentru îndreptarea morală a credincioşilor a format Nomocanonul. Ex.: Nomocanonul lui Justinian (sec. VI), Nomocanonul lui Fotie (sec. VIII). La noi „Pravila de la Târgovişte“ (1653) este un Nomocanon. În Evul Mediu, Nomocanonul era regula de viaţă a statelor în Apus şi Răsărit (ca şi în statele române).