cremaţiune
(gr. αποτέφρωσις, ἡ apotefrosis = acţiunea de ardere, incinerare, prefacere în cenuşă; lat. cremo,-are = a arde; fr. cremation)
este procesul de ardere a cadavrelor; Carol cel Mare, regele care a creştinat pe francezi (742-814) a interzis practica păgână a arderii cadavrelor, cremaţiunea fiind interzisă în creştinism. Totuşi, din sec. XVIII, ea a fost restabilită. Incinerarea cadavrelor, paralel cu înhumarea era un ritual frecvent în vechile religii păgâne, la greci, romani, geto-daci, celţi, la vechii germani şi slavi, mexicani şi în India vedelor (mileniul IV î.Hr.), până azi, în budism şi hinduism (religia majoritară, peste 400 milioane de credincioşi); Budha (mort la 483 î.Hr.) a fost incinerat şi cenuşa i-a fost împărţită la diferite monumente funerare.
|