— numele uneia din marile diviziuni ale evreilor, ca urmare a condiţiilor istorice. Aschenazimii sunt descendenţii evreilor germani şi francezi de după cruciade, când, fiind expulzaţi din Germania şi Franţa, s-au stabilit în alte părţi ale lumii: Prusia, Polonia, diferite alte ţări din Europa, precum şi în Anglia şi America. Altă diviziune o formează descendenţii evreilor expulzaţi din Spania şi Portugalia în sec. XV, care se numesc Sefardimi sau sefarzi, stabiliţi, cea mai mare parte tot în sud: Italia, Turcia, America de Sud şi o parte în Olanda. Datorită eredităţii, cele două ramuri prezintă unele deosebiri: aschenazii sunt mai mult blonzi sau roşcaţi, pronunţă ebraica, ca cei din nordul anticului Israel, au ca limbă maternă germana, în care au primit un aflux de cuvinte slave şi ebraice, care dezvoltându-se a devenit limba idiş. Ca trăsături antropologice, sefarzii se deosebesc de aschenazi, fiind mai înalţi de statură, faţa ovală, părul negru; ca limbă maternă, sefarzii vorbesc spaniola cu dialectul ladino, pronunţând cuvintele ebraice cu accentul celor din sudul Israelului, de unde se trag. Aschenazii şi sefarzii au şi unele deosebiri privitoare la ritual. Aschenazii includ în cult mai multe poeme sinagogale (piutim) pe când sefarzii au un ritual mai simplu, imnurile lor păstrând influenţa melodiilor orientale. Totuşi aschenazii şi sefarzii, deşi constituie două diviziuni, ei sunt strâns uniţi prin origine, credinţă, idealuri spirituale, având aceeaşi Tora, aceleaşi sărbători, acelaşi sabat, aceeaşi alimentaţie rituală, prescripjii religioase, ca fii ai aceluiaşi popor şi mesagerii aceleiaşi culturi iudaice.