(αἴθριον, τό — aitrion; lat. porticus = galerie cu stâlpi)

— în Biserica primelor veacuri creştine, un fel de curte sau galerie exterioară, de formă pătrată sau dreptunghiulară şi neacoperită, pavată cu plăci de piatră şi înconjurată de porticuri (colonade) sau şiruri de coloane acoperite (fie din toate părţile sau numai din trei părţi, afară de intrare) imitând acel peristylium al caselor greco-romane. În mijlocul atrium-ului se afla o fântână sau bazin cu apă, în care credincioşii îşi spălau mâinile în semn de curăţire, înainte de a intra în biserică. Azi acest atrium nu mai există.