— în calendarul roman, fiecare lună avea trei zile cu numiri speciale: data de 1 se numea calende, data de 5 (în unele luni, data de7) none, şi data de 13 (sau 15) ide. Celelalte zile ale lunii se precizau în raport cu numărul de zile rămase până la cele mai apropiate calende, none sau ide. Deoarece romanii numărau zilele începând de la sfârşitul lunii, ei nu ziceau, de ex. 28 februarie, ci „a doua zi înainte de calendele lui Marte“ sau pentru 27 februarie spuneau „a treia zi înainte de calendele lui Marte“ ş.a.m.d. În vechiul calcul al calendarului, când s-a adăugat o zi în plus în luna februarie, după procedeul lor, romanii n-au pus-o la sfârşitul lunii, ci înainte de 23-24 februarie, care era a 7-a, în anii obişnuiţi, sau a şasea înainte de calendele lui Marte. În anii bisecţi (28 de zile), după a 5-a zi înainte de calendele lui Marte se socoteau două zile una după alta, cu aceiaţi dată: „a şasea înainte de calendele lui Marte“ şi încă o dată a şasea era „bis sextus“. De aici, anul cu denumirea „bisect“ sau bisextil, care s-a dat anilor când luna februarie are 29 de zile.