engolpion
(ἐγκόλπιον, τό engolpion de la en kolpos = la gât; lat. pectorale) sau Panaghiul (τὸ πανάγιον topanaghion = Preasfântul)
este o insignă arhierească de forma unui medalion-iconiţă, făcută din email, aur sau argint, cu chipul Mântuitorului sau al Maicii Domnului (Παναγία, ἡ Panaghia = Preasfânta Născătoare de Dumnezeu), mai rar chipul Sfintei Treimi. Engolpionul se poartă atârnat pe piept cu un lănţişor de către arhierei, fiind o podoabă arhierească, existentă numai în Bisericile Ortodoxe (greacă, româna, bulgară etc). Engolpionul aminteşte hoşenul sau pectoralul purtat de arhiereii din Vechiul Testament, în care se păstrau,,Urim şi Tumim, adică arătarea şi adevărul, talismane sfinte, preînchipuind pe Hristos şi Maica Domnului (Ieşire 28, 4 şi 15-30; 39, 8 ş.u.). Originea engolpionului s-ar afla în micile relicvarii, adică cutiuţe cu moaşte de sfinţi sau lucruri sfinte, relicve pe care le purtau atârnate pe piept stareţii de mănăstiri, mai apoi şi arhiereii, încă din sec. IV. Până în sec. al XVIII-lea, avea formă de medalion sau de cruce, după care a rămas numai forma actuală de medalion (iconiţă rotundă sau ovală). Arhiereii poartă engolpionul atât în timpul serviciului divin cât şi în restul timpului. Când slujeşte Sf. Liturghie, arhiereul îşi pune engolpionul peste sacos, iar diaconul rosteşte: Inimă curată zidească întru tine Dumnezeu şi Duh drept înnoiască întru cele dinlăuntru ale tale (Ps. 50, 11). Spre deosebire de ceilalţi arhierei (mitropoliţi şi episcopi), patriarhul poartă două engolpioane. Engolpionul simbolizează mărturisirea credinţei şi puterea Sfintei Cruci. Când reprezintă chipul Sf. Fecioare, simbolizează puterea ei mijlocitoare şi ocrotitoare.
|