(ἐπιγονάτιον, τό — epigonation, to sau ὐπογονάτιον, τό — ipogonation, to de la ἐπἰ — epi sau ὑπό — ipo şi γόνυ, τό — goni = genunchi; lat. subgenuale; slv. nebederniţa)

— o piesă ornamentală din costumul arhieresc; este o bucată de stofă scumpă, de formă romboidală, care se atârnă la coapsa dreaptă, fiind legată fie de brâu, fie de gât, cu o panglică trecută pe umărul stâng. Acest ornament (podoabă) este purtat de arhierei numai când slujesc Sf. Liturghie. Punerea lui e însoţită de cuvintele rostite de diacon: „încinge-te cu sabia ta, peste coapsa ta, puternice“ (Ps. 44, 4). Epigonatul nu este un veşmânt necesar, ci mai mult o insignă şi de aceea episcopul acordă dreptul de a-l purta şi preoţilor distinşi cu ranguri bisericeşti (v. Statutul pentru Organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 141). S-au atribuit epigonatului mai multe simboluri: şervetul cu care s-a şters Pilat pe mâini; şervetul cu care Mântuitorul s-a încins şi a şters picioarele ucenicilor; sabia ce închipuie crucea învierii şi biruinţa asupra morţii, precum şi „sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6, 17), cu care se înarmează arhiereul pentru a respinge învăţăturile eretice (Liturgica Specială, Bucureşti, ed. a II-a. 1985, Veşminte).