extaz
(ἔκστασις, ἡ ekstasis = ieşire)
este, aşa cum se şi traduce, o ieşire, o stare cu totul specială, este un fenomen despre care ne vorbeşte Sf. Scriptură când relatând transfigurarea lui Iisus de pe Tabor, apostolii care-L însoţeau Petru, Iacob şi Ioan au căzut în extaz şi s-au aruncat cu feţele la pământ. Extazul este o stare care iese de sub controlul raţiunii, o stare de elevaţie, de uimire, amestecată cu o fericire nedefinită. În Epistola a doua către Corinteni, Sf. Apostol Pavel analizează o asemenea stare de extaz, asemănând-o cu o răpire în rai, cu o deschidere a înţelegerii simţurilor omului la o asemenea acuitate, încât să poată auzi şi vedea sfinţenia şi posibilitatea de comunicare a altei lumi: Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (II Corinteni 12, 2-4).
|