(εἱρμός — irmos = legător)

— se numeşte prima strofă dintre cele două ode care compun un canon. Irmosul serveşte ca model pentru celelalte strofe (stihiri) ale odei, cărora le dă melodia şi numărul de versuri şi silabe din care se compun. Irmosul serveşte ca model de cântare şi ca legătură odelor unui canon. Totalitatea irmoaselor din odele unui canon formează un fel de rezumat sau extras al canoanelor şi poartă numele de catavasie (καταβάσια — catavasia = coborâre), pentru că, în timpul cântării, cântăreţii coboară lin din străni şi vin în mijlocul bisericii. La cele nouă cântări (ode) ale canoanelor se cântă catavasii în toate duminicile de peste an, la sărbătorile împărăteşti ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor cu polieleu şi doxologie. Catavasiile acestor sărbători se cântă la răstimpurile prevăzute în cărţile de slujbe (ex. Între 1-11ianuarie se cântă catavasiile Bobotezei, de la Paşti până la miercurea a patra se cântă catavasiile Sf. Paşti). Irmoasele şi catavasiile din Minee, Penticostar şi Triod, cu privire la sărbătorile mari, sunt adunate în cartea numită Irmologhion.