isagogie
(εἰσάγειν isagein = a introduce)
introducere în Sf. Scriptură sau studiu de cunoaştere a Sfintei Scripturi, cu scopul de a apăra caracaterul ei divin, de a o face cunoscută în înţelesul ei corect şi adevărat şi de a împărtăşi aceste cunoştinţe tuturor oamenilor. Introducerea în Sf. Scriptură se mai numeşte şi Studiul biblic. Lucrările sau scrierile care tratează probleme în legătură cu autoritatea şi interpretarea Sfintei Scripturi se numesc opere isagogice. Sf. Adrian Monahul (+440) este primul care foloseşte termenul isagogie. Opere isagogice-istorice au scris: Fericitul Augustin (+430) De doctrina christiana; Theodor de Mopsuestia (+428), Theodoret de Cyr (+458), Cassiodor, sec. VI De institutione divinarum scripturarum etc. Părintele Introducerii, în sensul modern al studiului, a fost Richard Simon (sec. XVII) care foloseşte metoda istorico-critică în tratarea problemelor biblice.
|