(oktoihos, octo + ihos = opt + glas)

sau Optglăsarul — carte liturgică cu rânduiala slujbelor bisericeşti de seara şi dimineaţa, pe cele opt glasuri, pentru toate duminicile şi zilele săptămânii, din perioada anului bisericesc numită a Octoihului. Spre deosebire de perioada Triodului şi a Penticostarului, perioada Octoihului ocupă cea mai mare parte a slujbelor din timpul anului bisericesc (începe în duminica întâi după Rusalii şi ţine până la Duminica Vameşului şi a Fariseului, când începe Triodul). Se numeşte Octoih, deoarece imnele din slujbele sale se cântă pe opt glasuri, care se succed săptămânal. Fiecare glas are cântările pentru o săptămână: o săptămână, glas I, a doua săptămână, glas II şi aşa până la a opta săptămână cu al optulea glas, după care succesiunea se repetă. Succesiunea celor opt glasuri timp de opt săptămâni constituie o unitate numită stâlp. În cursul anului, pentru perioada Octoihului, sunt şase stâlpi. Cântările Octoihului se axează în fiecare zi pe o rugăciune de invocare şi pomenire: luni, pentru sfinţii îngeri, marţi, pentru sfinţii prooroci, miercuri şi vineri, pentru Crucea Răstignirii lui Hristos, joi e ziua Sfinţilor Apostoli, sâmbătă se pomenesc toţi sfinţii şi cei adormiţi din neamul nostru (părinţi şi fraţi), iar Duminica e ziua de bunavestire a învierii Domnului şi de mântuire a omenirii de păcatul strămoşesc. Cântările duminicale ale Octoihului sunt atribuite lui Ioan Damaschinul (sec.VIII), iar cântările de peste săptămână aparţin altor imnografi, ca: Anatolie, patriarhul Constantinopolului (sec.V), Cosma Melodul ( aparţinând sec. IX) şi alţii din secolul următor. Avem Octoihul mare şi Octoihul mic sau Catavasierul, care este un extras din Octoihul mare, din Minei şi din Triod. Catavasierul cuprinde cântările învierii pe opt glasuri din rânduiala slujbelor de duminică, Polieleul şi Mărimurile (Pripelele), Catavasiile praznicelor împărăteşti, svetilnele şi stihirile evanghelice (Voscresnele) din slujba Utreniei de duminică. Este o cântare pentru uzul cântăreţilor. Prima ediţie a Octoihului în lb. română a tipărit-o Antim Ivireanul (1712).