— cultul lui Orfeu, cult apărut din reforma cultului dionisiac. Asupra persoanei lui Orfeu s-au ţesut diferite mituri şi legende. Orfeu ar fi fost un cântăreţ din Tracia, fiu al muzei Calliopi şi al zeului Apollo; s-ar fi născut din fluviul trac Oeagros, înainte de Homer. Murindu-i soţia Euridice, Orfeu coboară în lumea umbrelor spre a o aduce la viaţă. Orfeu ar fi însoţit pe argonauţi în Colhida. El era socotit ca un foarte vechi scriitor, muzicant cu puteri magice, profet şi ghicitor. Prin acţiunea civilizatoare a cuvântului său moralizator şi prin exemplul vieţii sale, Orfeu a fost asemănat cu profeţii Vechiului Testament. Legenda spune că ar fi fost ucis de „menade“ pentru reforma cultului dionisiac. Orfismul născut din această reformă s-a dezvoltat puternic prin sec.VI î.Hr. În cosmogonia orfitică apar ca principii prime şi veşnice: timpul, spaţiul şi materia haotică, reprezentate prin Cronos, Haos şi Ether. Această treime formează oul cosmic din care s-a născut Fanes, acelaşi cu Dionisos (principiul vital) şi cu Melis (principiul inteligent). Fanes este părintele nopţii, al aerului, al pământului, al zeilor şi creatorul lumii. Orfismul consideră sufletul de origine divină şi nemuritor. Trupul e închisoarea sufletului şi principiul răului. După moarte, omul este judecat după fapte şi apoi trimis din nou în lume (metempsihoză). Pentru a nu se renaşte, el trebuie să se iniţieze în orfism şi să respecte toate regulile orfice. Misterele orfice erau atât de secrete, că n-au fost niciodată bine cunoscute. Se practica omofagia (hrănirea cu carne crudă). Spre a simboliza uciderea lui Dionisos, după o legendă, el ar fi fost rupt în bucăţi de titani; se rupea în bucăţi un taur şi carnea crudă era mâncată de adoratorii lui, încredinţaţi că primeau astfel în ei puterile zeului. Această credinţă a dus la teoria influenţei orfismului asupra creştinismului (vezi şi Euharistia = împărtăşirea credincioşilor cu trupul şi sângele Domnului Hristos, prin pâinea şi vinul împărtăşaniei) (E.V.IR, p. 278). Partizanii orfismului puneau mare accent pe moralitate şi pietate; vezi şi Misterele orfice .