ostiarii
(portarii sau uşierii lat. ostiarius,-ii)
erau în Biserica veche slujitori ai clerului inferior, al căror rol era de a păzi uşile bisericii în timpul serviciilor divine; pomeniţi în documente din sec. IV, ei erau consideraţi ca urmaşi ai vechilor Cursores (curieri), clerici care în timpul persecuţiilor anunţau pe creştini despre locul şi timpul slujbelor liturgice din catacombe. Tot ei despărţeau pe credincioşi de catehumeni şi penitenţi şi, în timpul Liturghiei, lor li se adresau diaconii şi ipodiaconii cu strigarea Uşile, uşile..., înainte de săvârşirea Sfintei Jertfe. Din sec. VI, ei nu mai fac parte din cler şi sunt înlocuiţi de mansionari (sacrisanti), paracliserii de azi. Tot din clerul inferior făceau parte, până în sec. VI, şi groparii care săpau galeriile în catacombe şi repartizau locurile de înmormântare.
|