Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » martiriile Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

martiriile

(μαρτυρίον, τό — martirion; lat. martyrium, basilica martyrum)
sau martirioanele — erau, în vechea Biserică creştină (sec. IV-VI), locaşuri de cult ridicate în cinstea şi spre pomenirea martirilor, numite martyria. Ele se zideau fie peste mormintele martirilor, fie în locul unde se afla sicriul cu moaştele martirice. La origine, martiriile au fost doar nişte altare fixe (acrosalii) pe mormintele martirilor mai importanţi, îngropaţi în catacombe şi în camerele funerare zidite în jurul lor, care, amenajate, s-au transformat cu timpul în adevărate bisericuţe (paraclise sau capele) subterane, cunoscute sub denumirea de cripte, cum sunt cele descoperite în catacombele Romei (ex. Capella graeca din catacomba Priscillei, cripta Sf. Petru şi Marciliu din catacomba de pe Via Labicana din Roma ş.a.). După încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor, începând din sec. IV, aceste paraclise s-au zidit la suprafaţa pământului, căpătând denumirea de Martyria. Importante au fost martyriile construite de Constantin cel Mare şi de urmaşii săi, la Locurile Sfinte, legate de amintirea vieţii şi activităţii Mântuitorului, a Sf. Fecioare şi a Sf. Ioan Botezătorul. Planul de construcţie al martiriilor imitau pe cele ale mausoleelor antice. Cele mai multe aveau plan central (rotonde şi octogoane, acoperite de cupole), altele aveau formă de absidă, un fel de baldachin ocrotitor, cu plan pătrat, dreptunghiular, treflat sau triconic (cu trei abside). Unele erau de mari dimensiuni, având etaje: jos era mormântul închis în criptă, iar sus o sală de adunare, pentru credincioşi. Deasupra mormântului se afla masa sau altarul de jertfă (mobil, apoi fix), pe care se săvârşea Sf. Euharistie. Cu timpul martiriile au devenit basilici cimiteriale, dată fiind dorinţa creştinilor de a fi înmormântaţi cât mai aproape de mormintele martirilor. După sec. IV-VII, nu se mai construiesc martirii, locul lor fiind preluat, în cult, de către biserici. Multe dintre ele au fost încorporate în marile basilici (ex. Sf. Petru din Roma ş.a.) sau în mănăstiri (ex. mănăstirea Karm-Abu-Mina, în Egipt, în jurul martiriului egiptean al Sf. Mina ş.a.). Cu timpul martiriile construite în oraşe au devenit biserici parohiale, aşa cum cele mai vechi construite în afara oraşelor au devenit bazilici cimiteriale. Cele mai multe martirii au dispărut; săpăturile arheologice le mai dau la iveală, aşa cum s-au găsit şi pe teritoriul ţării noastre la Axiopolis (lângă Cernavodă), ale sfinţilor martiri Chiril, Chindeas şi Tasius (Dasius). Din vechea lor arhitectură s-a păstrat, în construcţia bisericilor de mai târziu, cupola, bolta, absida.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact