mistagogie
(μυσταγωγία, ή mistagoghia = tâlcuire, explicare, interpretare)
tâlcuire (în domeniul bisericesc) a cultului creştin (a Sfintei Liturghii, a Sf. Taine ale Bisericii). Cuvântări mistagogice care explică riturile liturgice ale Tainelor de iniţiere în creştinism (Botezul, Mirungerea şi Euharistia) au fost ţinute de marii Părinţi ai Bisericii de-a lungul veacurilor creştine: Sf. Clement Alexandrinul, Sf. Chiril al Ierusalimului, Teodor de Mopsuestia, Sf. Ioan Gură de Aur (pentru secolele II IV), Sf. Maxim Mărturisitorul (mare teolog bizantin, din sec. VII), Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului (sec. VII), Sf. Simeon al Tesalonicului (sec. XV) şi Nicolae Cabasila (sec. XV), de la care ne-a rămas una dintre cele mai frumoase şi aprofundate tâlcuiri ale Sfintei Liturghii.
|