(gr. πεόφυτος, ὁ — neofitos = neofit, novice)

— persoană care a aderat de curând la o doctrină, la o ideologie; în creştinismul primar (sec. I — II), neofiţii erau cei botezaţi de curând şi intraţi în rândul creştinilor. Neofiţii erau cei mai zeloşi propovăduitori ai creştinismului.