Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » sanctuar Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

sanctuar

(lat. sanctuarium,-ii = loc sfinţit)
— loc sfânt, altar într-un lăcaş de cult (biserică, templu). În creştinismul ortodox este interzis a intra în altar femeilor şi laicilor — celor care nu au legătură cu slujbele religioase. Sanctuarul ca loc sfânt consacrat ceremoniilor religioase a existat la toate popoarele, începând din preistorie. Cel mai adesea sanctuarele erau plasate pe locuri înalte, izolate (pe podişuri muntoase, în poienele din mijlocul pădurilor, la marginea unui râu) şi se păstrau în generaţii succesive. Săpăturile arheologice au dat la iveală asemenea sanctuare dintre care cele mai multe erau doar nişte temelii de piatră, mai înalte, în formă circulară sau pătrată, înconjurate de coloane de piatră sau chiar de lemn. Asemenea sanctuare, datând din epoca geto-dacică au fost descoperite la noi în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, precum şi în Oltenia, la Bărboşi, Bâtca Doamnei, etc. La Sarmisegetusa, un sanctuar circular avea rol de calendar, iar altul, un pavaj de piatră de andezit reprezentând soarele, avea rol de altar de sacrificii. Asemenea altare în aer liber, unde se aduceau sacrificii zeilor, s-au descoperit şi în Grecia. Atestarea primelor temple de cult o fac poemele homerice Iliada şi Odiseea (sec. VIII î.Hr.). Pe teritoriul ţării noastre, singurele ruine de temple greceşti s-au găsit la Histria (templul lui Zeus-Polieus, sec. V î.Hr. şi templul Afroditei, sec. III î.Hr.). Şi la romani au exitat întâi asemenea altare de sacrificii, în aer liber, după care au urmat templele. În Dacia romană, săpăturile arheologice au dat la iveală numeroase sanctuare (la Ulpia Traiana-Adamclisi, jud. Constanţa, la Apulum-Transilvania), închinate unor divinităţi orientale, dar şi lui Jupiter şi zeiţei Juno-regina (Dicţionar de istorie veche a României, Bucureşti, 1976.).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact