(συνεργία, ἡ — sinerghia = ajutor, cooperare)

— este, în domeniul credinţei, acea conlucrare tainică dintre harul lui Dumnezeu şi voinţa omului, necesară mântuirii. Omul singur numai cu dorinţa şi voinţa sa nu se poate mântui, dar cu ajutorul harului care se dă omului la cererea acestuia prin rugăciuni şi Sf. Taine şi cu faptele bune, omul poate dobândi viaţa veşnică. Sinergia este colaborarea dintre cele două voinţe în vederea aceluiaşi scop: mântuirea omului. Dumnezeu doreşte aceasta, dovadă că pe însuşi Fiul Său L-a trimis pe pământ în acest scop, dar şi omul trebuie să dorească şi să dovedească prin credinţă şi acţiune acest lucru. Sf. Apostol Petru spune: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har“ (I Petru 5, 5). Omul singur, fără ajutorul harului lui Dumnezeu nu se poate mântui, căci: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut“ (Ioan 1, 3).