Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » slujbe bisericeşti Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

slujbe bisericeşti

, slujbe sfinte sau servicii divine

(lat. officium; gr. ἀκολουθια, ἡ — acoluthia; slv. pozleadevania = slujbă divină)
— se numesc acele rânduieli sau formulare de rugăciune după care se oficiază cultul public al Bisericii prin care comunitatea credincioşilor aduce lui Dumnezeu prinosul (ofranda) ei de laudă, de cinstire, de mulţumire şi de slăvire şi prin care cere şi obţine de la El harul şi ajutorul Său. Fiecare slujbă se face cu un scop anume, şi de aceea aceste slujbe diferă între ele ca formă, structură şi rânduiala, păstrând însă acelaşi plan: ele încep cu o binecuvântare (formulă de introducere), au un cuprins (o parte principală) în care se exprimă scopul fundamental al slujbei respective, iar la sfârşit au un otpust sau apolis (o formulă de încheiere). Rânduiala slujbelor e compusă din rituri sau ceremonii ce se constituie, la rândul lor, din formele de exprimare ale cultului, care sunt: rugăciunile (sub formă de molifte, ectenii) şi formulele sacramentale, prin care se exprimă scopul slujbei respective, adică ideile, sentimentele şi nevoile imediate ale Bisericii; cântările sau imnele liturgice, sub diverse forme — tropare, stihiri, condace, canoane, catavasii etc. — care exprimă funcţia latreutică a cultului (cinstirea şi lauda Iui Dumnezeu); lecturi din cărţile sfinte (pericope biblice, ca: paremii, psalmi, catisme, apostole, evanghelii), din scrierile Sfinţilor părinţi (omilii, predici, sinaxare, vieţi de sfinţi etc.) care ajută la împlinirea scopului didactic al cultului; acte liturgice, adică gesturi sau mişcări rituale (îngenuncheri, facerea semnului sfintei cruci, vohoade sau procesiuni — ieşiri, binecuvântări etc), care formează partea ceremonială (rituală) a cultului; mărturisirea credinţei ca formă de exprimare a cultului (se face prin diferite formule sacramentale şi imne, în care se exprimă în formă poetică şi pe înţelesul credincioşilor, diferite adevăruri de credinţă, dar mai ales prin Crez sau Simbolul credinţei). Aceste elemente componente ale rânduielii Slujbelor bisericeşti sunt dozate în anumite proporţii şi se succed într-o anumită ordine, fapt din care rezultă forma sau structura individuală, specifică fiecărei slujbe divine. Astfel, în unele slujbe, rolul preponderent îl are rugăciunea, în toate variantele ei (de cerere, de pocăinţă, de laudă, de mulţumire etc), ca de ex. rânduiala împărtăşirii (v. Liturghierul şi Ceaslovul). În alte părţi ale slujbei predomină lecturile biblice (ca la Vecernia din Sâmbăta Paştilor, când se face şi Liturghia Sfântului Vasile); în altele predomină imnele sau cântările liturgice (ca în slujba Prohodului din Vinerea Mare). De asemenea, felul slujbelor se deosebeşte şi prin ordinea şi succesiunea formelor liturgice (ex. cununia ş.a.m.d.). Slujbele bisericeşti se pot împărţi în mai multe categorii, după: extensiunea, scopul, locul şi timpul în care se săvârşesc. După extensiune (lungime) sunt trei feluri de slujbe: molifte, rânduieli şi slujbe divine propriu-zise, care au în plus Apostol şi Evanghelie. După timp, loc şi scop se împart în: slujbe cu caracter periodic şi cu caracter ocazional. Slujbele cu caracter periodic formează serviciul divin public al Bisericii pentru fiecare zi liturgică. Ele se fac în ceasuri sau momente, perioade şi zile anumite din timpul anului bisericesc; se repetă în fiecare zi (în mănăstiri) sau în fiecare sărbătoare (în bisericile din enorii) şi în succesiune fixă. Din această categorie fac parte Laudele bisericeşti (Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul I, Ceasurile III, VI şi IX). Toate aceste slujbe corespund funcţiei latreutice a cultului, adică au drept scop cinstirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor. Ele au caracter eclesiologic, fiindcă se săvârşesc numai în biserică şi pentru toţi credincioşii. Slujbele cu caracter periodic se mai numesc şi unele de importanţă secundară, care, cu timpul, au intrat în rânduiala Ceaslovului, ca: rugăciunea de dimineaţă, de seară, de la masă, acatiste şi canoane de rugăciuni în cinstea unor sfinţi. Slujbe cu caracter ocazional, cu scop harismatic, corespund funcţiei harismatice (sfinţitoare) a cultului, de împărtăşire a harului lui Dumnezeu; ele sunt destinate pentru binecuvântarea şi sfinţirea diferitelor lucruri, persoane, momente şi situaţii (împrejurări) din viaţa religioasă a credincioşilor (aghiasmă, sfeştanie, moliftă, acatiste, Tainele Cununiei, Hirotoniei, Sf. Maslu etc) între aceste categorii de slujbe latreutico-harismatice, şi având ambele scopuri, se află Sfânta Liturghie, pentru că în rânduiala ei stă slujba celei mai sfinte taine, săvârşită în beneficiul tuturor credincioşilor — Sf. Euharistie — şi slujba celei mai înalte laude şi cinstiri care, prin jertfa liturgică, Biserica o aduce lui Dumnezeu.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact