(„principe-preot“)

— se numea în religia asiro-babiloniană Marele preot care întrunea puterea religioasă, dar şi pe cea politică. Adesea regele împlinea această funcţie de mare preot, aducând sacrificii zeilor în numele poporului. Casta preoţilor era foarte puternică şi împărţită după diferitele funcţii ce îi reveneau: unii preoţi aduceau sacrificiile, alţii rosteau rugăciunile, alţii, exorciştii, practicau riturile şi rosteau descântece pentru însănătoşirea celor bolnavi, alţii, baru, preziceau viitorul, prin diferite mijloace: observau mersul astrelor, interpretau visele, cercetau măruntaiele animalelor sacrificate etc.