Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » parabola Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

parabola

(παραβολή, ἡ — paravoli; lat. parabola,-ae = comparare, alăturare, asemănare, alegorie)
— este o vorbire cu sens figurat prin care se urmăreşte redarea concretă a unor idei, învăţături, având în general un rol didactic, moralizator, ca şi fabula, cu deosebirea că ideile din fabulă sunt sugerate de personaje luate din lumea animalelor. În Sf. Scriptură, parabola este o specie a literaturii didactice pe care o găsim atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Parabola (ebr. maşal) redă în mod simbolic un adevăr religios sau moral, atât sub forma unei povestiri, cu temă din viaţa de toate zilele sau imaginară, cât şi sub forma unei maxime, proverb sau vorbire enigmatică, al cărui înţeles trebuie căutat. Fără a fi fabulă sau alegorie, parabola conţine totuşi elemente alegorice. Un exemplu de parabolă în Vechiul Testament este mustrarea pe care Proorocul Natan o face regelui David, spre a-i arăta nedreptatea săvârşită împotriva lui Urie Heteul, unul dintre comandanţii săi de armată. Urie avea o soţie foarte frumoasă pe care o iubea mult, dar pentru că David a plăcut-o, i-a răpit-o lui Urie, iar pe acesta l-a trimis să moară pe câmpul de luptă, într-un război cu Amoniţii. Fapta lui David a însemnat nelegiuire în faţa lui Dumnezeu şi pentru a-l face să înţeleagă acest lucru, proorocul Natan, unul dintre înţelepţii timpului, se duce la rege şi îi spune parabola cu „Oiţa săracului“: Un om sărac locuia într-o cetate în vecinătatea unui om foarte bogat. Săracul nu avea altă avere decât o oiţă pe care el şi copiii lui o crescuseră de mică şi era singura lui bucurie. Bogatul avea în schimb turme nenumărate de oi şi vite. Într-una din zile, venind la casa bogatului un oaspete, bogatul nu s-a îndurat să taie nimic din turmele sale şi, spre a-şi ospăta prietenul, a luat oiţa săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el“. Când David a auzit această istorisire, s-a mâniat cumplit asupra acelui om, şi a zis către Natan: „Precum este adevărat că Dumnezeu este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte“. Atunci Natan a zis către David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta... Pe Urie Heteul tu... l-ai ucis cu sabia Amoniţilor“ (II Regi 12, 5, 7 şi 9). În Noul Testament, parabola constituie o modalitate frecvent folosită de Mântuitorul în expunerea învăţăturii Sale. Ex. „Parabola samarineanului milostiv“ care demonstrează cine este aproapele nostru, şi, în acelaşi timp, este şi o demascare a egoismului şi făţărniciei slujitorilor Templului (preoţi şi leviţi), precum şi, în general, a oamenilor cu inima împietrită în faţa suferinţelor omeneşti. Fiecare parabolă rostită de Iisus îşi avea tâlcul şi scopul ei, spre a-i face pe oameni să înţeleagă marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omenire, dar şi datoriile oamenilor faţă de El, în vederea mântuirii. (Astfel sunt „Parabola fiului risipitor“, „Parabola datornicului nemilostiv“, „Parabola talanţilor“, „Parabola săracului Lazăr şi a bogatului nemilostiv“ ş.a.).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact