(παράκλητος, ὁ — paraclitos = „cel pe care-l chemi în ajutor“, Mângâietorul)

— este numit Duhul Sfânt, Mângâietorul de care vorbeşte Mântuitorul în cuvântarea de la ultima Cină pascală pe care o ia cu ucenicii înainte de patimile, moartea şi învierea Sa: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Paraclet este însuşi Duhul lui Dumnezeu: „Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“ (Ioan 15, 26). Acest atribut s-a dat lui Dumnezeu însuşi, când Ap. Pavel îl numeşte Dumnezeul mângâierii: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi“ (II Corinteni 1,3-4).