partenocomiipartenone
(παρθεναγεγείο, τὸ partenaghegheio = institut de tinere fete)
erau în Biserica creştină, veche, un fel de cămine de adăpost pentru tinerele fete orfane, spre a fi apărate de vicisitudinile vieţii; partenocomiile aveau o organizare quasimonastică şi tinerele erau pregătite slujirii Bisericii. Partenocomiile erau conduse şi organizate de episcopii şi clericii din subordinea lor. Când nu erau şi orfelinate, aceste instituţii n-au durat, căci cu timpul au fost afiliate mănăstirilor de călugărite, cu care s-au contopit (Liviu Stan, Instituţii de asistenţă socială în Biserica Veche, în rev. Ort. nr. 1, 1957, pp. 94-118.).
|