peregrin(peregrinus = străin, care nu este cetăţean roman)
— peregrini se numeau, în Imperiul roman, cetăţenii care erau străini şi nu aveau cetăţenia romană, nu erau „civis Romanus“, dar puteau îndeplini sarcini administrative şi financiare locale, în cadrul comunităţii căreia aparţineau. Împăratul roman Caracalla a dat, în anul 202 d.Hr., un edict „Constitutio Antoniana“, prin care a acordat tuturor peregrinilor din Imperiu cetăţenia romană (Dicţionar de istorie veche a României, Bucureşti, 1976.).
|
