(slv. pripăla = cântare grăbită)

— ca parte componentă a troparului, se numeşte stihul scurt de invocare (ex. „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi“) care precede textul troparelor din rânduiala Aghiazmei mici (ex. la troparul „Ceea ce ai primit bucurie prin înger“). Pripeala este şi un fel de refren care se repetă (slv. priveave — cântare cu refren doxologic), care începe cu „Bucură-te“ şi reprezintă frânturi din diferite imne şi rugăciuni pentru Maica Domnului. Tot pripeale sunt imnele care se cântă după Polieleu, în cinstea sfinţilor. Aceste imne se formează din stihuri culese din diferiţi psalmi (psalmi aleşi, cum se mai numesc aceste imne) şi prin care se preamăreşte, potrivit sărbătorii, numele lui Dumnezeu, al Sf. Fecioare ori al sfântului respectiv. Pripeala se cânta odinioară în mănăstiri, înaintea icoanei sfântului prăznuit, spre a se sublinia că slujba respectivă e drept mulţumită pentru binefacerile acelui sfânt. Pripelele încep de obicei cu: „Veniţi toţi credincioşii“; aceste compoziţii se atribuie unui imnograf român, din sec. XIV, Kyr Filotei Monahul (probabil de la Cozia), fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân; vezi ş mărimuri , troparul .