Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » punerea Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

punerea

— ca termen liturgic, se referă la gestul ritual din Taina hirotoniei, săvârşită de episcop, pentru a sfinţi pe viitorul preot, prin punerea mâinilor (ritual pe care-l împlineau şi Apostolii, când sfinţeau episcopi şi preoţi); punerea în mormânt, temă iconografică reprezentând înmormântarea lui Iisus, după coborârea Lui de pe cruce (scenă pictată pe epitaf). Punerea mâinilor (epithesis tou heirori) este şi un act ritual de binecuvântare prin care, prin mijlocirea sfinţiţilor slujitori ai Bisericii, se face transmiterea darului sfânt al lui Dumnezeu. Mântuitorul binecuvintează copiii, punându-şi mâinile peste ei: „I s-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo...“ (Matei 19,13 şi 15). Ritualul punerii mâinilor îl întâlnim atât în Noul Testament, cât şi în Vechiul Testament, unde se vede că prin acest ritual se întărea dreptul slujirii preoţeşti, cât şi cel de conducător al poporului (Numeri 8, 10; 27, 18 şi 23). De asemenea, preoţii puneau mâinile deasupra capului viţelului de jertfă, ca asupra lui să cadă păcatele poporului şi să se spele prin sângele lui (Levitic 8, 14-15). Credinţa în puterea sfinţitoare a punerii mâinilor o întâlnim şi în Noul Testament: „Fiica mea e pe moarte (a zis Iair Mântuitorului), ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască“ (Marcu 5, 23). Prin punerea mâinilor, Mântuitorul vindeca pe cei bolnavi (Marcu 6, 5). Puterea vindecării prin ritualul punerii mâinilor a fost transmisă de Iisus şi Sfinţilor Apostoli, care o vor lăsa Bisericii prin Taina Sf. Maslu: „Peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi“ (Marcu 16, 18). La slujbele pentru bolnavi, preotul pune epitrahilul pe capul lor, se roagă şi punând mâna pe capul lor îi binecuvintează, la sfârşit. Semnificaţia sfinţitoare a gestului se va păstra în Sfintele Taine, în general — Spovedania, Hirotonia (E.B.F5G, 19, pag. 756).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact