Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » rugăciunea lui Iisus Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

rugăciunea lui Iisus

— Doctrina centrală a teologiei ortodoxe răsăritene „theosis“ sau îndumnezeirea omului este strâns legată de disciplinele spirituale de la Muntele Sinai. Practica lor mistică era „rugăciunea inimii“ sau „rugăciunea lui Iisus“: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mâ“. Acest text scurt trebuia repetat fără încetare spre a absorbi gândurile misticului şi a le înstrăina de orice tentaţie. Misticismul sinait, reprezentat de Sf. Ioan Scărarul (sec. VI-VII) mare isihast, va ajunge la apogeu prin sec. XIII, reprezentat de Nichifor şi Grigorie Palama, care-l vor înrădăcina şi la muntele Athos, unde Palama a fost 20 de ani călugăr, înainte de a fi rânduit episcop de Tesalonic. Nichifor susţinea că ţelul vieţii spirituale este să ia cunoştinţă de tainele „comorii ascunse în inimă“, care e „lăcaşul lui Dumnezeu“. Această unire se face „coborând“, prin intermediul respiraţiei, mintea în inimă. Nichifor creează în acest scop o tehnică respiratorie care se îmbină cu rugăciunea lui Iisus, care trebuie rostită neîncetat (vezi isihasmul ). Biserica Romano-Catolică, care în trecut a avut rezerve faţă de „Rugăciunea lui Iisus“, reevaluează această rugăciune prin Conciliul II Vatican, menţionând în noul Catehism al Bisericii catolice următoarele: „Formularea cea mai obişnuită trasmisă de monahii din Sinai, din Siria şi din Muntele Athos este invocaţia: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii!». Ea îmbină imnul hristologic din Filipeni 2,6-11 cu invocaţia vameşului şi acelor ce râvneau lumina. Prin aceasta, inima se pune în armonie şi cu milostivirea Mântuitorului lor. Invocarea Sfântului nume al lui Iisus este calea cea mai simplă a rugăciunii neîncetate. Repetată adesea de o inimă plină de smerită atenţie, ea nu se pierde într-un şuvoi de cuvinte, ci păstrează cuvântul ce aduce rod întru răbdare. Ea este cu putinţă în orice clipă, pentru că nu este o ocupaţie alături de o alta, ci unica ocupaţie, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu, Care însufleţeşte şi transfigurează orice acţiune întru Hristos Iisus“.


Site-ul Sfaturi Ortodoxe
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact