talant
(lat. talentum,-i; gr. τάλαντον, τό talanton, to = drug, greutate de metal preţios)
talantul cu subdiviziunile sale: mina (60 de mine = 1 talant) şi drahma (6000 de drahme = 1 talant) erau, în antichitatea greco-romană, înainte şi după Hristos, monede de diferite mărimi şi greutăţi, a căror valoare varia după metalul din care erau făcute şi după greutatea pe care o aveau, ceea ce făcea ca ele să fie folosite şi ca unităţi de măsură. Ex.: drahme de argint cu o greutate între 4-8 g, datând din sec. V-IV î.Hr., au fost descoperite la Callatis şi Histria (Dobrogea) (DIV, p. 244). Greutatea unui talant echivala cu 25-26 kg (aur sau argint). În Sf. Scriptură, în Noul Testament, întâlnim denumirea de talant în parabola talanţilor, spusă de Iisus, care precizează că stăpânul, plecat într-o călătorie lungă, a dat slugilor sale diferite sume de bani: unuia i-a dat 5 talanţi, altuia 2 şi altuia 1 talant; la întoarcerea din călătorie a cerut socoteala fiecărei slugi despre felul cum au folosit banii primiţi. Sluga cea cu 5 talanţi şi cea cu 2 talanţi, au făcut negoţ şi şi-au dublat suma; sluga cu un talant, invidioasă şi leneşă, a îngropat talantul în pământ şi n-a adus nici un câştig (Matei 25, 14-30).
|