(lat. tumulus = movilă)

— o movilă de pământ ridicată deasupra unui mormânt, în scopul de a-l proteja. Asemenea tumuli au fost descoperiţi pe aproape tot teritoriul ţării noastre, datând din epoci foarte vechi, începând din neolitic, epoca bronzului, a fierului şi unii datând din epoca migraţiilor (feudalismului timpuriu). Potrivit fiecărei epoci, şi specificul acestor tumuli este diferit, ca şi dimensiunile lor, începând de la diametru de 8-10 m şi înălţime de 0,50 m, până la 1 m şi ajungând la 8-10 m diametru şi 4-5 m înălţime. Movilele (tumuli) din neolitic (jud. Buzău) conţin morminte de inhumaţie; tumulii mai târzii, din epoca greco-romană şi a migraţiilor, conţin şi morminte de înhumare, dar mai ales de incinerare. În aceşti tumuli, obiectele funerare şi urnele sunt aşezate, uneori, direct pe pământ sau în construcţii funerare de piatră cioplită sau lemn (jud. Tulcea, Teleorman, Vâlcea, Mangalia). Unii tumuli erau înălţaţi din straturi alternative de piatră şi pământ (ca în Vrancea, la Bârseşti) sau din unul ori mai multe straturi de bolovani, peste care se punea un strat subţire de pământ (în Vâlcea la Râureni, în Mehedinţi la Işalniţa). În unele din aceste movile funerare (tumuli) se afla un mormânt principal şi altele secundare, introduse mai târziu, în epoci ulterioare. În alţi tumuli nu s-au aflat morminte, ci numai ofrande de arme ale luptătorilor căzuţi în războaie, departe de unităţile lor, şi numai spre comemorare.