1 | Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti, dă glas şi strigă, tu, cea care n'ai cunoscut durerile facerii, că mai mulţi sunt fiii celei pustii decât ai celei ce are bărbat; căci Domnul a zis: |
2 | Lărgeşte locul cortului tău b şi-al pânzelor lui, bate ţăruşii, nu te scumpi; lungeşte-ţi funiile, ţăruşii ţi-i întăreşte; |
3 | simte-te'n largul tău la dreapta şi la stânga, căci sămânţa ta neamuri va moşteni şi prin ea cetăţi pustii vor fi locuite. |
4 | Nu te teme pentru aceea că ai fost de ruşine, nici nu te ruşina pentru aceea că ai fost de ocară, c căci vei uita ruşinea cea de lungă durată, iar de ocara văduviei tale nu-ţi vei mai aminti. |
5 | Că Domnul este Cel ce te-a făcut, Domnul Atotţiitorul este numele Lui; şi El, Cel ce te-a izbăvit pe tine, El este Dumnezeul lui Israel, şi aşa va fi numit de'ntreg pământul. |
6 | Domnul nu te-a chemat ca pe o femeie părăsită şi slabă de inimă, nici ca pe o femeie ce încă din tinereţe e pradă urii, zice Dumezeul tău. |
7 | Pentru puţină vreme te-am părăsit, dar cu milă mare te voi milui; |
8 | în puţină mânie Mi-am întors faţa de la tine, dar cu milă veşnică te voi milui, zice Acel ce te izbăveşte, Domnul. |
9 | Din vremea apelor lui Noe d, acesta Mi-a fost gândul, aşa cum i-am făcut lui jurământ în vremea aceea, că de dragul tău nu Mă voi mai mânia asupra pământului; nici chiar atunci când tu eşti ameninţată, |
10 | munţii nu se vor muta şi dealurile tale nu se vor clinti; tot aşa nici mila Mea nu-ţi va lipsi şi nici legământul păcii Mele nu va fi călcat; aceasta, fiindcă Domnul, Cel care-ţi este ţie milostiv, El a spus-o. |
11 | Umilită şi neodihnită, mângâiere n'ai avut; iată, Eu le gătesc pietrelor tale rubin şi safir temeliilor tale; |
12 | de iaspis îţi voi face meterezele, iar porţile din pietre de cristal şi'mprejmuirea ta va fi din nestemate. |
13 | Şi fiii tăi vor fi toţi învăţaţi ai lui Dumnezeu şi'n pace multă copiii tăi se vor afla. |
14 | Şi tu întru dreptate vei fi zidită; fereşte-te de nedreptate, şi teamă nu vei avea şi cutremur de tine nu se va apropia. |
15 | Iată, străini e vor veni de dragul Meu la tine şi'mpreună cu tine vor locui şi la tine vor alerga să scape. |
16 | Iată, Eu sunt Cel ce te-a zidit, nu ca fierarul suflând în cărbuni şi scoţând unelte bune de treabă; Eu nu pentru pierzare te-am zidit, ca să te nimicesc. |
17 | Tot lucrul făcut împotriva ta nu va spori şi nici un glas ridicat împotriva ta spre judecată; pe toţi aceia tu îi vei birui, prin aceasta fi-vor potrivnicii tăi osândiţi. O moştenire se află celor ce-I slujesc Domnului şi drepţi veţi fi voi în faţa Mea, zice Domnul. |