1 | Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
2 | Fiul omului, grăieşte către principele Tirului: Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce te-ai înălţat cu inimă cu tot şi-ai zis că «Eu sunt Dumnezeu sălaşele lui Dumnezeu le-am locuit, în inima mării», dar tu eşti om şi nu eşti Dumnezeu, deşi tu inima ţi-ai dat-o ca inima lui Dumnezeu fiind... a |
3 | Eşti tu mai înţelept ca Daniel? Nimic n'ai învăţat de la'nţelepţi, din toată'nvăţătura lor? |
4 | Cu propria-ţi ştiinţă ţi-ai câştigat puterea? cu'nţelepciunea ta? Cu ele dobândit-ai aur şi-argint în plinele-ţi haznale? |
5 | Oare'n belşugul ştiinţei tale şi'ntru negoţul tău ţi-ai înmulţit puterea? Puterea este-aceea ce inima ţi-a semeţit-o. |
6 | De-aceea zice Domnul: Fiindcă inima ţi-ai dat-o ca inima lui Dumnezeu fiind, |
7 | de-aceea, iată, Eu îţi voi aduce străini nimicitori de printre neamuri, şi ei vor scoate sabia'mpotrivă-ţi şi-asupra frumuseţii ştiinţei tale şi-ţi vor trânti mândreţea la pământ; |
8 | te vor lăsa jos şi vei muri cu moarte de răniţi în inima mării. |
9 | Vei zice oare-atunci într'adevăr că «Eu sunt Dumnezeu» în faţa celor ce te vor ucide?..., în timp ce tu eşti om, nu Dumnezeu în gloata celor ce te hăcuiesc. |
10 | Şi vei muri de mână de străin cu nefireasca moarte a celor cu'mprejurul netăiat, căci Eu am spus aceasta, zice Domnul. |
11 | Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
12 | Fiul omului, ia-ţi pe seamă o plângere asupra principelui Tirului şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Tu eşti pecetea-asemănării, b tu eşti cununa frumuseţii. |
13 | Tu te-ai născut în lina desfătare a raiului lui Dumnezeu; c ţi-ai pus pe tine toată nestemata d de sardiu, de topaz şi de smarald şi de rubin şi de safir, de iaspis, de aur şi argint şi de opal, de-agată, de-ametist, de hrisolit, beril şi onix. Din ziua'n care-ai fost zidit, cu aur ţi-ai umplut în tine cămările şi jitniţele tale. |
14 | |
15 | |
16 | Din doldora negustoriei tale hambarul tău e plin de făr'delege, şi de păcate te-ai umplut; zvârlit ai fost, cu răni cu tot, din muntele lui Dumnezeu şi heruvimul te-a adus din centrul pietrelor de foc. g |
17 | Cu inima te-ai semeţit pe seama frumuseţii tale; în seama frumuseţii tale ţi s'a stricat şi cunoştinţa; privind la multele-ţi păcate te-am lepădat Eu la pământ; în faţa regilor te-am pus ca să te-arăţi aşa cum eşti. |
18 | Că pentru multele-ţi păcate şi nedreptatea din negoţ tu ţi-ai spurcat locaşurile sfinte. Eu foc voi scoate din mijlòcul tău, acesta te va'nfuleca, iar Eu cenuşă te voi face aici, pe propriul tău pământ, cu toţi de faţă, cei ce vor vedea. |
19 | Iar cei ce printre neamuri te-au ştiut s'or tângui deasupra ta cu toţii: nimic din tine n'a rămas şi'n veac nu vei mai fi. |
20 | Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
21 | Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Sidon şi profeţeşte asupra lui şi zi: |
22 | Aşa grăieşte Domnul: Sidoane, iată, Eu îţi sunt potrivnic; şi Eu în tine Mă voi preamări şi vei cunoaşte tu că Eu sunt Domnul atunci când fac în tine judecăţi şi când în tine Eu Mă voi sfinţi. |
23 | Moarte şi sânge vei avea pe străzi; răniţi de spadă vor cădea'ntru tine şi împrejurul tău şi vor cunoaşte-atunci că Eu sunt Domnul. |
24 | Şi'n Israel, în casa lui, nicicum n'o să mai fie piedică de-amar şi ghimpe de durere din partea celor dimprejurul său, a celor ce l-au ocărât; şi vor cunoaşte ei că Eu sunt Domnul. |
25 | Aşa grăieşte Domnul Domn: Şi voi aduna casa lui Israel din neamurile printre care a fost risipită; şi întru ei Mă voi arăta Eu sfânt în ochii popoarelor şi ai neamurilor; şi vor locui pe pământul lor, pe care Eu i l-am dat robului Meu Iacob. |
26 | Şi vor locui pe el întru nădejde h şi vor zidi case şi vor sădi vii; şi'ntru nădejde vor locui când Eu voi face judecată asupra tuturor celor ce i-au ocărât, a celor ce sunt împrejurul lor; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor şi Dumnezeul părinţilor lor. |