Alexandru şi Diadohii. Antioh Epifan şi elenismul în Israel. Jefuirea templului. Pătrunderea păgânismului. | |
1 | Şi a fost că după ce Alexandru, fiul lui Filip a Macedonean ieşit din ţara Chitim b l-a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, şi a devenit rege în locul acestuia după ce mai întâi domnise asupra Eladei |
2 | a purtat bătălii numeroase, a cucerit cetăţi întărite şi a ucis regi ai ţinutului, |
3 | s'a întins până la marginile pământului şi a luat prăzi de la o mulţime de neamuri. În faţa lui, pământul rămânea fără grai. Inima i s'a ridicat şi s'a înălţat; |
4 | a adunat o oştire foarte puternică şi a supus ţări, neamuri şi regi, care s'au îndatorat să-i plătească tribut. |
5 | Apoi a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea. |
6 | Atunci, încă fiind viu, şi-a chemat servii c, cei care din tinereţe crescuseră împreună cu el, şi le-a împărţit regatul. |
7 | Alexandru a murit după o domnie de doisprezece ani. |
8 | Iar servii săi s'au înstăpânit, fiecare pe locul său. |
9 | După moartea lui, toţi şi-au pus coroane d; tot aşa au făcut, după ei, şi fiii lor, ani îndelungaţi, şi s'au înmulţit relele pe pământ. |
10 | Din ei a ieşit o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, fiul regelui Antioh e, care, după ce fusese ostatic la Roma, a devenit rege în cel de al o sută treizeci şi şaptelea an al stăpânirii greceşti. |
11 | În zilele acelea s'au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s'au abătut asupră-ne. |
12 | Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă |
13 | şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor. |
14 | Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; f |
15 | şi-au refăcut prepuţul g, lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s'au împreunat cu păgânii şi s'au vândut spre a face răul. |
16 | Când lui Antioh i s'a părut că domnia lui s'a întărit, şi-a pus în gând să devină rege al Egiptului şi să domnească astfel peste amândouă regatele. |
17 | A intrat în Egipt cu o oaste foarte puternică, cu care de luptă, cu elefanţi, cu călăreţi şi cu multe corăbii |
18 | şi s'a bătut cu Ptolemeu, regele Egiptului; dar Ptolemeu a dat dosul şi a fugit, lăsând numeroşi răniţi pe câmpul de luptă. |
19 | Cetăţile întărite ale ţării Egiptului au fost cucerite, iar [cuceritorii] s'au încărcat de prăzi luate din ţara Egiptului. |
20 | Antioh s'a întors, după ce bătuse Egiptul, în anul o sută patruzeci şi trei, şi s'a ridicat împotriva Israelului şi a Ierusalimului cu o oaste foarte puternică. |
21 | Cu semeţie a pătruns în templu, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminilor cu toate ale lui, |
22 | masa punerii înainte, căuşele, cupele, căţuile de aur, catapeteasma, cununile, precum şi podoabele de pe partea din faţă a templului, pe care a despuiat-o în întregime. |
23 | De asemenea, a luat argintul, aurul şi obiectele de preţ, precum şi vistieriile ascunse pe care le-a aflat. |
24 | Şi, luând totul, s'a dus în ţara lui, după ce făcuse mare măcel şi vorbise cu mare trufie. |
25 | Plângere mare a fost atunci în Israel şi'n tot locul unde se aflau [iudei]: h |
26 | Fruntaşii şi bătrânii au gemut, fecioarele şi tinerii au slăbit şi frumuseţea femeilor s'a ofilit; |
27 | fiece mire a izbucnit în plâns şi, în cămara ei, mireasa s'a cernit. |
28 | Pământul s'a cutremurat sub cei ce-l locuiau, iar casa lui Iacob s'a acoperit de ruşine. |
29 | După doi ani, regele l-a trimis în cetăţile lui Iuda pe vătaful dărilor i, care a sosit la Ierusalim cu o mare mulţime. |
30 | Acesta le-a grăit cuvinte de pace, dar ele erau pline de amăgire, aşa încât ei l-au crezut. Apoi, pe neaşteptate, s'a aruncat asupra cetăţii, i-a dat o grea lovitură şi pe numeroşi Israeliţi i-a dat pierzării. |
31 | Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi i-au dărâmat casele şi zidurile de jur-împrejur; |
32 | pe femei şi pe copii i-au trimis în robie, iar vitele au intrat în stăpânirea lor. |
33 | Apoi au zidit Cetatea lui David j cu un zid mare şi puternic şi cu turnuri tari, şi astfel ea le-a devenit cetate. |
34 | Şi au aşezat în ea un neam păcătos, oameni nelegiuiţi, care s'au întărit acolo. |
35 | De asemenea, au strâns în ea arme şi hrană; şi, după ce au adunat toate prăzile Ierusalimului, tot acolo le-au pus; aşa a devenit ea o mare capcană: |
36 | Loc de pândă s'a făcut împotriva sfântului locaş, rău potrivnic lui Israel, în orice vreme; |
37 | sânge nevinovat au vărsat împrejurul templului, şi l-au pângărit. |
38 | De groaza lor au fugit ierusalimitenii, cetatea lor a devenit sălaş al străinilor; străină li s'a făcut fiilor ei, copiii ei au părăsit-o. |
39 | Golit, sfântul locaş a devenit ca un pustiu, sărbătorile lui s'au preschimbat în jale, zilele lui de odihnă, în batjocură, cinstea lui, în dispreţ. |
40 | Pe cât de mare i-a fost slava, pe-atât îi e acum necinstea, iar măreţia lui s'a preschimbat în plângere. |
41 | Mai mult, regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor |
42 | şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s'au supus poruncii regelui. k |
43 | Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă. |
44 | Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară, |
45 | să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile, |
46 | să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi, |
47 | să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate, |
48 | să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necurăţii şi spurcăciuni, |
49 | în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite. |
50 | Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară. |
51 | În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate. |
52 | Mulţi au fost cei din popor care li s'au alăturat cei care, în fapt, părăseau legea şi rele au făcut în ţară |
53 | şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare. |
54 | Iar în cea de a cinsprezecea zi a lunii Chislev l, în anul o sută patruzeci şi cinci m, regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului n şi a zidit capişti idoleşti în cetăţile lui Iuda, cele dimprejur. |
55 | La porţile caselor şi în pieţe se ardea tămâie. |
56 | Cărţile legii, de cum le aflau, le ardeau în foc după ce le făceau zdrenţe. |
57 | Dacă la cineva era găsită cartea Legii şi dacă cineva păzea legea, acel cineva era osândit la moarte prin porunca regelui. |
58 | Având puterea de partea lor, aşa făceau împotriva lui Israel, împotriva celor ce, lună de lună, erau descoperiţi. |
59 | În cea de a douăzeci şi cincea zi a lunii se aduceau jertfe pe altarul de deasupra jertfelnicului. |
60 | Femeile care le făcuseră copiilor lor tăierea-împrejur erau date morţii, după cum suna porunca, |
61 | iar de gâturile lor erau spânzuraţi pruncii; tot aşa se făcea cu cei apropiaţi din neam şi cu cei ce săvârşeau, cu mâinile lor, o tăiere-împrejur. |
62 | Cu toate acestea, mulţi din Israel rămâneau neclintiţi şi găseau în ei puterea de a nu mânca din bucatele necurate; |
63 | erau gata să moară decât să se spurce cu mâncăruri ori să pângărească legământul cel sfânt; în fapt, au şi murit. |
64 | Şi mare urgie a venit peste Israel. |