în faţa lor va tremura pământul şi cerul se va clătina şi soarele şi luna se vor întuneca şi-şi vor ascunde stelele lumina g. |
1 | Cuvântul care s'a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim. |
2 | Că'n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului cu casa lui Dumnezeu la vedere pe culmea munţilor şi se va înălţa deasupra colinelor şi toate neamurile vor veni la el. |
3 | Şi multe neamuri vor merge şi vor zice: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului. |
4 | Şi El va face judecată între neamuri, şi multe popoare va mustra. Iar ele-şi vor preface săbiile în fiare de plug şi lăncile în seceri; un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam şi ele nu vor mai învăţa să se războiască. a |
5 | Şi acum, tu, casă a lui Iacob b: Veniţi, şi să umblăm în lumina Domnului! |
6 | |
7 | Căci ţara lor s'a umplut de argint şi de aur şi nenumărate erau vistieriile lor; şi ţara li s'a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr. |
8 | Şi s'a umplut pământul de urâciuni: chiar lucrul mâinilor lor şi s-au închinat celor făcute de degetele lor. |
9 | Şi omul s'a încovoiat şi bărbatul a fost umilit: pe asta nu le-o voi ierta. e |
10 | Şi acum, intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul f. |
11 | Că privirea Domnului e înaltă, dar omul e umil; dar trufia omului va fi umilită şi numai Domnul Se va înălţa în ziua aceea. |
12 | Că ziua Domnului Atotţiitorului va fi mai presus de cel mândru şi de cel semeţ şi mai presus de cel înalt şi de cel trufaş, iar ei vor fi umiliţi; |
13 | şi mai presus de tot cedrul Libanului, de cel ce este înalt şi de cel ce este trufaş, şi mai presus de tot stejarul Vasanului |
14 | şi mai presus de tot muntele înalt şi mai presus de tot dealul înalt |
15 | şi mai presus de orice turn înalt şi mai presus de tot zidul înalt |
16 | şi mai presus de orice corabie de pe mare şi mai presus de toată priveliştea navelor frumoase. |
17 | Şi tot omul va fi umilit şi trufia oamenilor va cădea la pământ, şi numai Domnul în ziua aceea Se va înălţa. |
18 | Şi ei îşi vor ascunde toţi [idolii] făcuţi de mâna lor, |
19 | vârându-i în peşteri şi'n crăpăturile stâncilor şi'n vizuinile pământului, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul. |
20 | Căci în ziua aceea va lepăda omul urâciunile lui de aur şi argint, pe care şi le-a făcut să se închine la zădărnicii şi lilieci, g |
21 | atunci când va intra în vizuinile de piatră seacă şi'n crăpăturile stâncilor, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul. |
22 | Lăsaţi-vă deci de un astfel de om care nu-i altceva decât o suflare în nări. Ce preţ poate fi în el? h |