Noaptea va pieri Moabul, căci noaptea va fi nimicit zidul ţinutului moabit. |
1 | Voi trimite ca şi cum ar fi jivine târâtoare pe pământ a. Oare muntele fiicei Sionului nu e cumva o stâncă pustie? |
2 | Că vei fi ca un pui de pasăre lăsat de pasărea care a zburat; aşa vei fi tu, fiică b a Moabului. Şi după aceea, o, Arnonule, |
3 | ia un sfat pe mai departe, şi fără'ncetare să-i fii plânsului adăpost: la amiază fugi-vor în întuneric; sunt plini de spaimă: să nu te dai prins!... |
4 | Fugarii Moabului vor sta cu tine; ei vă vor adăposti de faţa urmăritorului, fiindcă sprijinul ţi-a fost luat, iar stăpânitorul asupritor s'a stins de pe pământ. |
5 | Tronul va fi întemeiat cu milostivire, şi cineva va sta pe el cu adevărul în cortul lui David, judecând şi cu deadinsul căutând judecata, şi fără'ntârziere făcând dreptate. c |
6 | Auzit-am de mândria lui Moab; mândru este foarte, dar Eu i-am retezat mândria. Nu astfel va fi profeţia ta, nu, nu aşa! |
7 | Moabul va urla, căci totul va urla în ţinutul Moabului; dar tu te vei îngriji de cei ce locuiesc în Chir-Hareset, şi nu vei fi ruşinat. |
8 | Pajiştile Heşbonului se vor jeli, tot astfel via de la Sibma. Voi, cei ce înghiţiţi neamurile, călcaţi-i în picioare viile până la Iazer; voi împreună nu veţi mai veni; rătăciţi prin pustie; cei ce erau trimişi s'au pustiit, că s'au tot dus dincolo de mare. |
9 | De aceea voi plânge ca şi cum mi-ar fi plânsul Iazerului pentru via din Sibma; Heşbonul şi Eleale ţi-au doborât copacii, căci Eu îţi voi călca'n picioare secerişul şi culesul viilor, şi totul se va prăbuşi. |
10 | Iar bucuria şi veselia vor fi smulse de prin vii; şi ei nicicum se vor mai veseli în viile tale şi nicicum vor mai stoarce vinuri în teascuri, pentru că totul s'a sfârşit. |
11 | De aceea pântecele meu va suna ca o alăută pentru Moab, iar tu mi-ai prenoit lăuntrul ca pe un zid. |
12 | Şi-ţi va fi ţie spre ruşinare fiindcă Moab s'a trudit în capişti că el va intra să se roage la idoli, la cei ce nicicum nu vor fi în stare să-l mântuiască. |
13 | Acesta e cuvântul pe care Domnul l-a grăit asupra lui Moab, atunci când a grăit: |
14 | Şi acum, Eu spun: În trei ani socotiţi ca ani ai unuia cu plată d măreţia lui Moab va fi necinstită, cu toată bogăţia lui cea multă; şi el va rămâne foarte mic la număr şi lipsit de cinste. |