1 | |
2 | Ce poate fi?: că am venit, şi nici un om nu era, că am chemat, şi nimeni nu era să audă? Oare mâna Mea nu e atât de tare încât să mântuiască? sau nu sunt Eu în stare să eliberez? Iată, cu mustrarea Mea voi usca marea şi râurile le voi face pustiuri şi peştii lor se vor usca din lipsă de apă şi vor muri de sete. |
3 | Voi îmbrăca cerul cu întuneric şi acoperământul i-l voi face ca o haină de sac. c |
4 | Domnul, chiar Domnul Mi-a dat limbă învăţătoare d, ca să ştiu când e bine să spun un cuvânt; El dis-de-dimineaţă M'a rânduit, ureche Mi-a dat ca să aud; |
5 | şi învăţătura Domnului, chiar a Domnului, Îmi deschide urechile, iar Eu nu Mă împotrivesc şi nici nu întorc vorba. |
6 | Spatele Mi l-am dat spre bătăi şi obrajii Mei spre pălmuiri şi faţa nu Mi-am întors-o dinspre ruşinea scuipărilor e; |
7 | dar Domnul, chiar Domnul, Mi S'a făcut ajutor, fapt pentru care Eu nu M'am dat de ruşine; ci faţa Mi-am făcut-o ca de cremene şi ştiu acum că niciodată nu voi fi ruşinat, |
8 | fiindcă Cel ce M'a îndreptăţit este aproape. Cine este cel ce se judecă cu Mine?: alături de Mine să-Mi stea împotrivă! Cine este cel ce se judecă cu Mine?: să se apropie de Mine! |
9 | Iată, Domnul, Domnul Îmi va ajuta: cine-Mi va face rău? Iată, voi ca o haină vă veţi învechi şi molia cum ştie ea o să vă mănânce. |
10 | Cine'ntre voi este cel ce se teme de Domnul? Să audă glasul Servului Său: f Voi, cei ce umblaţi în întuneric şi nu aveţi lumină, nădăjduiţi întru numele Domnului, şi bizuiţi-vă pe Dumnezeu! |
11 | Iată, voi toţi aprindeţi un foc şi întreţineţi o flacără, umblaţi întru lumina focului vostru şi'n flacăra pe care aţi aprins-o! Din pricina Mea vi s'a făcut aceasta, în întristare veţi adormi. |