şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor şi aleşilor lui Israel le-a'mpleticit picioarele. |
Murmure'n popor; plângeri împotriva manei. Mijlocirea lui Moise. Cei şaptezeci de bătrâni. Prepeliţele. | |
1 | Şi s'a pornit poporul cu rea cârtire'mpotriva Domnului; iar Domnul a auzit şi cu urgie S'a mâniat: foc de la Domnul s'a aprins între ei şi le-a mistuit o parte din tabără. |
2 | Poporul a strigat atunci către Moise, iar Moise I s'a rugat Domnului şi focul a'ncetat. |
3 | Iar locul acela a fost numit Pârjol a, căci acolo s'a aprins între ei foc de la Domnul. |
4 | Dar adunătura b [de oameni] ce se afla printre ei s'a aprins de poftă; şi chiar fiii lui Israel s'au pus pe plâns şi ziceau: Cine ne va hrăni cu carne? |
5 | Că iată, ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, şi de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi de praz şi de usturoi; |
6 | iar acum, iată că ni s'a uscat sufletul de tot, că ochii noştri nu mai văd nimic în afară de mană.... |
7 | Mana era ca sămânţa de coriandru c şi arăta ca înfăţişarea cristalului. |
8 | Poporul se ducea şi o aduna, o râşneau în râşniţe sau o pisau în piuă, o fierbeau în căldări şi făceau din ea turte: dulceaţa ei era ca gustul turtelor cu untdelemn. |
9 | Noaptea, când cădea roua pe tabără, cădea peste ea şi mana. |
10 | Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor, fiecare la uşa lui; atunci cu mare mânie S'a mâniat Domnul, iar lui Moise rău i-a căzut la inimă. |
11 | Şi a zis Moise către Domnul: De ce-l întristezi Tu pe robul Tău şi de ce oare n'am aflat eu milă'n faţa ochilor Tăi, de mi-ai pus Tu'n spinare tot poporul acesta? |
12 | Oare eu sunt cel ce-a zămislit tot poporul acesta, oare eu sunt cel ce l-a născut, pentru ca Tu să-mi zici: Ia-i la sânul tău aşa cum îl ia doica pe sugar şi du-i spre pământul pe care Tu cu jurământ l-ai făgăduit părinţilor lor!? d |
13 | De unde să iau eu carne şi să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng, zicând: Dă-ne carne să mâncăm! |
14 | Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta; e prea greu pentru mine! |
15 | Dacă asta-mi faci Tu mie, atunci mai bine omoară-mă dac'am aflat milă'n faţa ochilor Tăi, ca să nu-mi mai văd nenorocirea! |
16 | Şi a zis Domnul către Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care tu îi ştii că sunt bătrâni ai poporului şi cărturari ai lui, şi du-i la cortul mărturiei şi vor sta cu tine acolo. |
17 | Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine acolo şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei; şi ei vor purta'mpreună cu tine povara poporului, ca să n'o mai duci de unul singur. |
18 | Iar poporului spune-i: Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne, de vreme ce-aţi plâns în faţa Domnului, zicând: Cine ne va hrăni cu carne?, că ce bine ne era nouă în Egipt!... Ei bine, Domnul vă va da carne să mâncaţi, şi carne veţi mânca; |
19 | şi nu doar o zi veţi mânca, nici două zile, nici numai cinci zile, nici doar zece zile sau douăzeci de zile, |
20 | ci pân'la o lună de zile veţi mânca, pân'o să vă dea pe nas şi-o să vă fie scârbă, pentru că nu L-aţi luat în seamă pe Domnul Cel ce este'ntru voi şi v'aţi plâns în faţa Lui, zicând: La ce bun am ieşit noi din Egipt? |
21 | Şi a zis Moise: Şase sute de mii de pedeştri numără poporul acesta'n care sunt eu, şi Tu zici: Carne le voi da să mănânce, şi vor mânca o lună de zile... |
22 | Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi peştii mării li se vor aduna ca să-i îndestuleze?.... |
23 | Zis-a Domnul către Moise: Dar mâna Domnului? ea nu va fi destulă? Acum vei vedea dacă spusa Mea se va plini sau nu. |
24 | Atunci a ieşit Moise şi i-a spus poporului cuvintele Domnului. Şi a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. |
25 | Şi S'a pogorât Domnul în nor şi i-a vorbit; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi, bătrânii. Şi a fost că de'ndată ce duhul s'a odihnit peste ei, au profeţit; apoi n'au mai făcut-o e. |
26 | Doi bărbaţi însă rămăseseră în tabără; pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi duhul s'a odihnit peste ei; cu toate că erau înscrişi, ei nu veniseră la cort, şi au profeţit în tabără. |
27 | Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise, zicând: Eldad şi Medad profeţesc în tabără. |
28 | Şi răspunzând Iosua, fiul lui Navi, cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a zis: Domnul meu Moise, opreşte-i! |
29 | Moise însă i-a zis: Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului când Îşi trimite Domnul duhul peste ei! |
30 | Apoi s'a întors Moise în tabără, el şi bătrânii lui Israel. |
31 | Atunci s'a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepeliţe dinspre mare f şi le-a aşternut pe tabără, pe'ntinderea unei zile de drum într'o parte şi a unei zile de drum în cealaltă parte, de jur-împrejurul taberei, într'un strat ca de doi coţi de la pământ. |
32 | Şi sculându-se poporul, toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe; şi cine-a strâns mai puţin, tot a adunat zece coşuri; şi le-au întins în jurul taberei ca să se zvânte. |
33 | Şi'n timp ce carnea încă le era'ntre dinţi şi n'o isprăviseră de mestecat, s'a aprins mânia Domnului asupra poporului, şi a lovit Domnul poporul cu lovire mare foarte. |
34 | Iar numele acelui loc s'a chemat Chivrot-Hataava g, căci acolo i-au pus în mormânt pe cei cuprinşi de poftă. |
35 | Poporul a plecat apoi din Chivrot-Hataava la Haşerot; şi s'a oprit în Haşerot. |