şi s'au aţâţat ca focul între spini, iar eu în numele Domnului le-am biruit; |
Binefacerile lui Dumnezeu; nemulţumirea poporului. | |
1 | Iată cuvintele pe care le-a grăit Moise către'ntregul Israel a, dincolo de Iordan, în pustiul Araba, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab, |
2 | cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la muntele Seir, către Cadeş-Barnea. |
3 | Fost-a că'n anul al patruzecilea, luna a unsprezecea b, în ziua cea dintâi a acestei luni a grăit Moise către toţi fiii lui Israel după toate câte-i poruncise Domnul pentru ei. |
4 | Aceasta, după ce-l bătuse pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edreea. |
5 | Acolo, dincolo de Iordan, în ţinutul Moabului, acolo a'nceput Moise să'nfăţişeze limpede c această Lege, zicând: |
6 | Domnul Dumnezeul nostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: - Destul aţi locuit în muntele acesta! |
7 | Întoarceţi-vă şi porniţi la drum; duceţi-vă în muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor: în Araba d, în Munte, în Ţara-de-Jos e, în Negheb f pe malurile mării, în ţinutul Canaaneenilor şi'n preajma Libanului pân'la râul cel mare al Eufratului. |
8 | Iată, datu-v'am ţara pe mână: intraţi într'însa şi luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul li S'a jurat părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, să li-l dea, lor şi urmaşilor lor de după ei. |
9 | În vremea aceea v'am zis: Nu pot să vă duc singur. |
10 | Domnul, Dumnezeul vostru, v'a înmulţit şi iată-vă astăzi numeroşi ca stelele cerului. |
11 | Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvinteze după cum v'a grăit! |
12 | Cum voi putea eu de unul singur să vă port durerea şi povara şi neînţelegerile dintre voi? |
13 | Alegeţi-vă dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, pentru fiecare din seminţiile voastre, şi-i voi pune căpetenii peste voi. |
14 | Atunci mi-aţi răspuns, zicând: Bun lucru este ce-ai zis tu să facem! |
15 | Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi şi i-am pus peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci, şi condeieri judecătorilor voştri g. |
16 | Şi le-am poruncit atunci judecătorilor voştri, zicând: Să ascultaţi ceea ce se întâmplă'n mijlocul fraţilor voştri şi să judecaţi drept între un om şi fratele lui şi străinul din casa lui. |
17 | În judecată să nu cauţi la faţa omului: pe cel mic să-l judeci ca şi pe cel mare; de faţa omului să nu te temi, căci judecata este a lui Dumnezeu. Iar dacă o pricină va fi prea grea pentru voi, o veţi aduce la mine şi o voi asculta eu. |
18 | La vremea aceea v'am dat porunci asupra a tot ceea ce trebuie să faceţi. |
19 | Şi dac'am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acesta mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut, îndreptându-ne spre muntele Amoreilor, după cum ne poruncise nouă Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cadeş-Barnea. |
20 | Atunci am zis către voi: Aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ni-l dă nouă. |
21 | Vedeţi: Domnul, Dumnezeul vostru, v'a dat pe mână pământul [acesta]; suiţi-vă şi luaţi-l în stăpânire, după cum v'a spus vouă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri; nu vă temeţi şi nici nu vă'nspăimântaţi! |
22 | Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem câţiva oameni înaintea noastră: să iscodească ţinutul şi să ne aducă ştiri despre drumul pe care să ne suim şi despre cetăţile în care să intrăm. |
23 | Mie mi-a plăcut cuvântul acesta şi am luat dintre voi doisprezece bărbaţi, câte unul din fiecare seminţie. |
24 | Aceştia s'au dus şi s'au suit în munte şi au ajuns până la valea Eşcol h şi au iscodit-o. |
25 | Au luat din roadele pământului şi ni le-au pus nouă înainte, zicând: Bun e pământul pe care ni-l dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru. |
26 | Voi însă n'aţi vrut să vă suiţi, ci v'aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. |
27 | Aţi cârtit prin corturile voastre şi aţi zis: Din ură'mpotriva noastră ne-a scos pe noi Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne nimicească. |
28 | Unde să ne suim? Fraţii voştri v'au îngrozit inima, zicând: Poporul acela-i mare şi numeros şi mai puternic decât noi; cetăţile sunt mari şi zidite pân'la cer; chiar şi pe urmaşii lui Enac i i-am văzut acolo. |
29 | Atunci v'am zis: Nu vă temeţi de ei şi nici să vă speriaţi. |
30 | Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce merge înaintea voastră, El împreună cu voi îi va birui j, aşa cum întru toate v'a făcut El vouă în ţara Egiptului |
31 | precum şi'n pustiul acesta, în care aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul tău, te-a hrănit pe tine aşa cum un om şi l-ar hrăni pe fiul său de-a lungul drumului întreg pe care l-aţi umblat până ce aţi poposit în locul acesta. |
32 | Voi însă nici aşa nu L-aţi crezut pe Domnul, Dumnezeul vostru, |
33 | Cel ce'n drumul acesta vă merge'nainte să vă caute vouă loc de popas, cu foc îndrumându-vă noaptea spre a vă arăta calea pe care să mergeţi, iar ziua cu nor. |
34 | Dar Domnul a auzit sunetul vorbelor voastre şi S'a mâniat şi S'a jurat, zicând: |
35 | Nu, nici măcar unul dintre oamenii aceştia nu va vedea pământul cel bun pe care Eu M'am jurat să-l dau părinţilor lor, |
36 | în afară de Caleb, fiul lui Iefone k; el îl va vedea, lui îi voi da pământul pe care s'a suit, lui şi fiilor săi, pentru că el întru toate I s'a supus Domnului. |
37 | Din pricina voastră S'a mâniat şi pe mine Domnul şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo! |
38 | Iosua, fiul lui Navi, cel ce-ţi stă înainte l, el va intra acolo; pe el să-l întăreşti, căci el îi va împărţi lui Israel [pământul] prin sorţi m; |
39 | Şi copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor fi de pradă, şi pruncii voştri care'n ceasul de faţă încă nu ştiu să aleagă'ntre bine şi rău, ei vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni... |
40 | Iar voi, întorcându-vă, v'aţi aşezat tabăra în pustie, pe calea ce duce spre Marea Roşie. |
41 | Şi mi-aţi răspuns, zicând: Păcătuit-am în faţa Domnului, Dumnezeului nostru! Ne vom sui şi vom lupta întocmai cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!... Şi dacă v'aţi luat fiecare armele de luptă, v'aţi adunat şi vă suiaţi la munte! |
42 | Dar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, fiindcă Eu nu sunt cu voi; altfel, veţi pieri în faţa vrăjmaşilor voştri! |
43 | Şi eu v'am spus, dar voi nu m'aţi ascultat, ci v'aţi împotrivit poruncii Domnului şi cu semeţie v'aţi suit în munte. |
44 | Dar ieşindu-vă'nainte poporul amoreu care locuia în muntele acela, v'a pus pe fugă aşa cum fac albinele şi v'a măcelărit de la Seir până la Horma. |
45 | Atunci v'aţi aşternut la pământ şi-aţi plâns în faţa Domnului, dar Domnul nu v'a ascultat glasul şi nu v'a luat în seamă. |
46 | Şi aţi locuit în Cadeş zile multe, că multe au fost zilele cât aţi şezut voi acolo. |