Dumnezeul meu eşti Tu, pe Tine Te voi înălţa; Ţie Îţi voi mulţumi, că Tu m'ai auzit şi mi Te-ai făcut mie spre mântuire. |
1 | Iar în ziua cea dintâi a săptămânii a, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. |
2 | Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic cel pe care-l iubea Iisus şi le-a zis: L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.... |
3 | Deci a ieşit Petru, ca şi celălalt ucenic, şi veneau la mormânt. |
4 | Şi alergau amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga înainte mai repede ca Petru şi a sosit cel dintâi la mormânt. |
5 | Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile odihnindu-se, dar n'a intrat. |
6 | A venit şi Simon Petru, urmându-i, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile odihnindu-se; |
7 | şi marama care fusese pe capul Său nu se odihnea laolaltă cu giulgiurile, ci, învăluită, b într'un loc deoparte. |
8 | Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care venise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. |
9 | Fiindcă ei încă nu ştiau Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. c |
10 | Şi s'au dus ucenicii iarăşi la ai lor. |
11 | Iar Maria stătea afară lângă mormânt, plângând. Şi pe când plângea, s'a aplecat în mormânt. |
12 | Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, şezând acolo unde se odihnise trupul lui Iisus, unul către cap şi altul către picioare. |
13 | Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Ea le-a zis: Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. |
14 | Zicând acestea, ea s'a întors şi L-a văzut pe Iisus stând, şi nu ştia că este Iisus. |
15 | Zisu-i-a Iisus: Femeie, de ce plângi? pe cine cauţi? Ea, părându-i-se că e grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus, iar eu Îl voi lua. |
16 | Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, ea I-a zis în evreieşte: Rabbuni! (adică: Învăţătorule!). |
17 | Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M'am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. |
18 | Şi a venit Maria Magdalena, vestindu-le ucenicilor că L-a văzut pe Domnul şi că pe acestea i le-a spus. |
19 | Deci, fiind seară în acea zi de'ntâi a săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunaţi de frica Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! |
20 | Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s'au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. |
21 | Atunci Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Aşa cum Tatăl M'a trimis pe Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi. |
22 | Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!, |
23 | cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. |
24 | Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. |
25 | Deci i-au zis ceilalţi ucenici: L-am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. |
26 | Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! |
27 | Apoi i-a zis lui Toma: Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios! |
28 | Răspunzând Toma, I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! |
29 | Iisus i-a zis: Pentru că M'ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut! |
30 | Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. |
31 | Iar acestea s'au scris, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui. |